luni, 24 decembrie 2012

La Mulți Ani?


     Abordare
     În vremuri așezate apropierea sărbătorilor aducea cu sine o rarefiere a timpului, o încetinire a trepidației zilnice, mergînd pînă la suspendare. Sărbătoarea e odihnă, anticipare a împărăției cerești despre care apostolul Pavel spunea că înseamnă bucurie și pace.
     Cei care trăim astăzi e răsturnarea raportului tradițional. Sărbătorile alunecă spre agitație și nevroză. Odihna devine o corvoadă. „Petrecerea” capătă dinamica spasmotică a unui istovitor carnaval.
     În fiecare an avem sentimantul că sărbătorile în loc să suspende timpul tind din ce în ce mai apăsat să îl accelereze.
     Alături de această euforie a „trebăluelii” intră în joc patima insomniacă achizitivă.
     Să faci în aceste zile o vizită la piața centrală e o expreriență inițiatică. Deaspura întregii lumi se înalță o grimasă de bazar, o nebuloasă pestriță, un frison comatos. Înghesuiala are proporțiile unui exod apocaliptic. Cărnuri sanguinolente, pești agonizanți, icoane kitsh, vînzători clandestini, muzici băloase, chiote obsecene, scuipături, noroi, totul amestecat cu totul, într-o rătăcire generală. Criză? Poate. Doar o criză barocă: ambundență ambalată în neliniște, fast sărăcăcios.
     Sărbătorile au devenit un mod de a risipi cerul.
     La Mulți Ani?
   

joi, 20 decembrie 2012

     După o pauză bunică, de aproximativ o lună, fără cîteva zile, am găsit timp și pentru blogul meu. Da, da, sunt nespun de mulțumită, că numărul cititorilor mei e în continuă creștere.
Am mai multe motive pentru care m-am decis să scriu astăzi:
* În curînd e 12, deci, 21 decembrie, ziua de naștere a unei persoane importante pentru mine;
* În curînd e 12, deci, 21 decembrie, așa-planificatul sfîrșit al lumii și aș vrea și eu să fac publică părerea mea referitor la acest subiect;
* Sunt înebunită de un copil care zilnic, imi reamintește că trebuie să postez ceva, ahh da, în curînd și copilul va crește... și nu va mai fi copil;
și în final, evident că nu am somn la această oră.
     Sunt extrem de obosită. Mîine e ultima zi de ore, apoi mă așteptă un singur examen la început de săptămînă șii Odihnaaaaa, bine meritată.
     Nu am planuri mari pentru această vacanță, sincer vorbind, chiar nu am nici un plan. Sper că totul va veni de la sine.
     În primul rînd vreau să-mi felicit acea persoană importantă. Îi doresc multă multă multă sănătate, fericire și noroc, să fie mereu iubită, resprectată și prețuită! Mii de pupici! :*
Și-acum despre cel mai discutat subiect în ultima perioadă, ziua de 21 decembrie 2012. Mdaaa... nici nuștiu de unde să-ncep. Tot respectul meu pentru savanți, pentru oamenii de știință, pentru cercetători, sunt oameni deosebiți, cu capacități extraordinare, ce au oferit și oferă omenirii ceva inedit. Totuși, cu tot respectul meu, personal, am ignorat de la bun început aceste constatări, despre așa-zisul sfîrșit al lumii.
     Nu pot înțelege totuși, da asta e și menirea acestor oameni, să cerceteze și să ofere lumii ipoteze, constatări create pe baza unor studii și cercetări, dar acestea nu sunt totalmente sigure, și în pofida la toate, noi oamenii așteptăm, ceva deosebit din partea naturii, a cosmosului, așteptăm ca un oarecare fenomen să ne bulverseze destinul nostru. Suntem atît de naivi! Suntem atît de orbi încît nu observăm că acest sfîrșit al nostru a început deja, pentru că degradăm cu o viteză accelerată, pentru că am ajuns la momentele critice cînd: copii își omoară părinții, cînd zilnic în lume se fac sute, poate mii de avorturi, cînd am uitat de limite și obigații, cînd fetele, viitoarele mame, fumeaza, se droghează și consumă alcool, doar pentru că e la modă, cînd învățămîntul și cultura sunt lăsate în umbră, cînd ne mituim chiar și aerul pe care-l respirăm, cînd suntem gata să ne vindem chiar și sufletele pentru bani.... Acest șir ar putea conteni la nesfîrșit pentru că omul a uitat de menirea pentru care a fost creat pe acest pămînt. Dezamăgitor, dar real.
     Promit să revin cu noi postări, în timpul apropiat. 
Noapte bună tuturor.
Wimin, sper că te-am prins cu suflet (L)

duminică, 25 noiembrie 2012

Părere


     Ce liniște, în acest sfîrșit de weekend. Probabil l-am meritat, după o săpămînă Oribilă. Mulțumesc tuturor persoanelor care mi-au foat cu adevărat alături, în special astăzi. :*
     Timpu trece și mai devreme sau mai tîrziu, toți aruncăm cărțile pe față pentru că toți suntem oameni, toți suntem jocători. Și. . . o dată ce aruncăm aceste cărți, vedem cine cu adevărat se ascunde după ele. Nu vreau să critic pe nimeni și nimic. Creierul meu, concluziile mele, viziunile mele. În fine, totuși aș vrea să spun că e mult prea dezămăgitor faptul să realizez că toți astăzi joacă pe interes. Ne mituim prietenii, apropiații, iubiții doar pentru a învinge, neconștientizînd faptul că într-un final toți pierdem, pentru că suntem muritori.
     Eu, personal nu văd rostul unor tendințe care în prezent sunt în vogă, dar, mă rog poate eu sunt de modă veche sau nu știu ce înseamnă „raslabon, tusovși, padruji și pațani, tinerețî adivărată”. Da, probabil, am viziuni medievale asupra acestor lucruri, dar prezentul dezgustă. Mă irită faptul că persoanele pe care eu le credeam alt fel, se dovdesc a fi, atît de simple și de nedeosebite.
     Regret enorm, că în prezent termenul „domnișoară” inglobează 1/3 din partea feminină tînără. De atîta prostie, materialism și tîmpenie poate da dovadă o fată în prezent, încît uneori ai impresia că vei intra în pămînt tu, de rușine. Și în final, ele sunt viitoarele Mame, soții, femei ce-ar dori să facă carieră. Hah, sună amuzant.
      Probabil, pe nimeni nu interesează ceea ce cred eu, dar sper totuși că am o viziune corectă și realistă asupra unor nuanțe țipătoare ale vieții cotidiene.
O săptămînă reușită tuturor!

luni, 19 noiembrie 2012

Incertitudine

 
   NU vorbesc de trup, suflet, raţiune aparte, vorbesc despre om, în toate aspectele lui. Nuştiu de ce, dar ultima vreme îmi oferă o doză criminală de incertitudine.

   Mă zbat:
  • între trecut şi prezent;
  • între mîine şi ieri;
  • între iluzii şi speranţe;
  • între senstimente şi obsesii;
  • între angelic şi demonic;
  • între dimineaţă şi seară;
  • între lumină şi întuneric;
  • între minciună şi adevăr;
  • între dragoste şi iubire;
  • între bine şi rău;
  • între vorbe şi fapte;
  • între prietenie şi ură;
  • între nepăsare şi dăruire;
  • între cunoscut şi necunoscut;
  • între ce-a fost şi ce urmează a fi;
  • între prieteni şi duşmani;
  • între natural şi fals;
  • între tine şi restul;
  • între cer şi pămînt;
  • între mine şi Eu.
   Acţionează doar subconştientul meu, trupul fiind aici, gîndurile departe, sufletul rătăcit. Nu e o dovadă de pesimism sau influenţa anotimpului, e presiunea dură a realităţii.

Noapte bună!

duminică, 18 noiembrie 2012

Не слушай никого, кто скажет, будто ты чего-то не можешь. Даже меня. 
          Понял? Если есть мечта, оберегай её. 
Люди, которые чего-то не могут, будут уверять, что и у тебя не выйдет. 
                                                        Поставил цель - добейся. И точка.

                                                            © к/ф "В погоне за счастьем"


Scumpul meu blog,
       îmi cer mii de scuze pentru atitudinea mea. Sunt conştiientă de ceea ce-am făcut, de felul cum am procedat. Regret enorm că anume tu ai devenit victima neatenţiei şi indiferenţei mele, dar eram sigură că o să mă aştepţi în tăcere.
       Mă bucură enorm faptul că, astăzi am exact o lună şi 2 zile de cînd nu mi-am vizitiat scumpul meu blog, iar numărul vizitatorilor e în continuă creştere. Sunt mai mult decît fericită.
       Îmi pare rău, că nu mi-am rezervat timp şi pentru tine, am ştiut să-l irosesc:
  • pe pesoane care nu merită,
  • pe rutină şi probleme,
  • pe trăiri şi sentimente false,
  • pe iluzii,
  • pe speranţe spulberate,
  • pe clipele de nefacere de nimic,
  • pe zilele de duminică în care îmi fac orele de dimineaţă pînă seara,
  • pe umbre false,
  • pe clipele fără sens. . . 
       Promit, că o să încerc să-mi repar această greşeală. Promit. Acum, sunt frîntă de oboseală şi visez doar la pătucul meu, care mă aşteaptă.
 Somn dulce tuturor!

miercuri, 17 octombrie 2012

Bună dimineaţa!

Astăzi, două piese pentru mine şi Kapuşhonul meu ♥:

 



vineri, 31 august 2012

Ziua Limbii Române


     Mă cutreieră dis-de-dimineață unele întrebări: De ce doar astăzi toți au statusuri în limba română? De ce doar astăzi ne-am adus aminte că avem o limbă de stat, limba română?
     Sigur, astăzi este ziua ei! Oare o folosim doar o zi în an? Ziua ta, omule, e tot o singură dată în an, dar. . . de tine doar atunci își aduc toți aminte, doar atunci ești trat frumos și corect?

Limba mea română, îți cer scuze pentru că nu te-am vorbit corect practic niciodată 
dar totuși eu te iubesc, cît de banale n-ar parea aceste cuvinte.

     Revin cu o postare la această temă ceva mai tîrziu, pentru chiar am multe să spun la această temă. 

Felicitări limbii române, felicitări eroilor acestei limbi!
Mulțumim celor ce-au luptat pentru limba, care astăzi, noi, NU știm s-o prețuim!

miercuri, 29 august 2012

Pentru


Pentru dimineți mai dulci, zile mai senine și seri mai liniștite...
Zîmbește.
Gîndește.
Respiră.
Visează.
Iubește.
Percepe.
Contruiește.
Meditează.
Analizează.
Luptă.
Caută.
Găsește.
Strigă.
Aleargă.
Simte.
Atinge.
Calmeazăte.
Ascultă.
Spune.
Vorbește.
Citește.
Comunică.
Îmbrățișează.
Sărută.
Fii tu Însuți! Totul îți va reuși.
Noapte bună!
  C.S. ich liebe dich ♥   

luni, 27 august 2012

Altcineva

     Încet, încet realizez că în curînd sosește toamna și nu mă deranjează atît anotimpul cît sosirea unui nou an de colegiu. Eu mai vreau 3 luni de vară, poate mi le face cineva cadou?!
     În pofida la toate, fac deja unele pregătiri, astăzi am început cu descărcarea pieselor care-au răsunat astă vară în boxele mele, pentru a o păstra cît mai mult lîngă mine. Muzica face parte din noi mereu, asta totuși rămînînd deja mai mult o ocupație pentru timpul petrecut în drum, în transport. 
     Eu nu renunț la vara asta, a fost prea bine pentru a se termina, de aia am ca scop ultima săptămînă s-o petrec la MAXIM. În potriva timplui care se prognozează, eu vreau să-mi trăiesc vara pînă la sfîrșit, cu toate că voi ramîne cu un picior în ea încă o lună, două... cine știe?!
     Sunt obosită, dar totuși mă răsfăț acum la început de noapte cu selecția de piese ce-am făcut-o. Nu mă interesează ce cred alții despre muzica care o ascult, chiar deloc. Eu am preferințele mele și e firesc să difere de ale altora. 
     Acum pe final, vă propun o piesă care mie mi-a plăcut enorm. 


Și nu e tîrziu să schimb ceva,
Dar nu vreau să fiu altcineva,
Că nu e tîrziu, e viața mea,
Dar n-am cum să fiu altcineva.

E fenomenal cum le place să vorbească,
Să bîrfească.

miercuri, 22 august 2012

Cel mai bun prieten ♥


Timpu se schimbă. Trebuie să ne schimbăm și noi cu dînsul. Eugen Lovinescu
     Știi, omul odată ce ascensionează în timp devine mai matur, mai înțelept, mai independent, își culege o groază de responsabilități, devine tot mai indiferent de părerile celor din jur și mai atent la sfaturile celor mai în vîrstă decît el.
     Nu vreau să vorbesc despre timp, sau schimbările ce au loc în timp, dar anume despre acel punct culminant cu care încep aceste schimbări. Voi vorbi, evident, despre perioada adolescenții, cea în care mă aflu și eu, cea pe care o perecep puțin mai diferit decît cei de vîrsta mea.
     Detașarea de gașcă, de prietenii mulți, de distracțiile non-stop are loc anume atunci cînd în viața ta, apare o persoană mai deosebită. Așa a fost și în cazul meu.
     Apariția acestei persoane nemaipomenite în viața mea, a fost cauza unui șir imens de schimbări. Într-o perioadă mult prea scurtă, am avut parte de transformări uluitoare, care au schimbat radical tot ce era pînă atunci. Am căpătat încredere în mine, am început să privesc lucrurile alfel și toate astea datorită lui, prietenului meu.
     Astăzi nu simt lipsă de nimic. Pătrează în el cel mai bun prieten, cel mai bun sfătuitor, cel mai bun ascultător al meu. Probabil, faptul că l-am acceptat în viața mea la început ca pe un prieten, mi l-a adus mai aproape de suflet.
     Nu pot să spun că nu am nevoie de prieteni, pur și simplu odată cu apariția acestui omuleț totul a căpătat o altă culoare. Din invidie, răutate, gelozie, fățărnicie, descoperi și celelalte fețe ale așa-zișilor prieteni, vezi oamenii din alt unghi, îi vezi cu două perechi de ochi.
     Cazul meu e unul aparte. Prietenii lui au devenit și prietenii mei, destul de simplu. Nu mă deranjează nici pe o clipă că sunt înconjurată doar de băieți. Mă conving în plus că prietenia lor se deosebește de cea fetelor, e una mai trainică, mai sigură, mai sinceră, fără invidie, bîrfe și tot felul de prostii. Mă simt destul de bine alături de ei, desigur pentru că mereu îl am alături. Nu am renunțat la fetele mele, mă distrez cu ele, discut cu ele, dar cea mai mare parte a timpului totuși o petrec cu cel mai bun prieten al meu.
     Chiar adineaori vorbeam cu unul din prietenii noștri, el afirmînd că ”Fetele nu mai sunt acele prietene odată ce acordă atenție unui băiat, odată ce-și contruiesc o relație cu acest băiat.” Nu l-am contrazis, dar mi-am exprimat și eu părerea pe seama acestui fapt, iar el a fost deacord că ”După părerea mea, o fată ar trebui să renunțe nu în totalitate, dar parțial la prietenele sale pentru el. E mult mai acceptabil atunci cînd domnișoara se află în compania prietenului ei și a prietenilor săi, decît atunci cînd un băiat alături de prietena sa e înconjurat de alte domnișoare. Spun asta nu doar din plăcerea ochiului și a faptului că așa e firesc, dar și pentru că deobicei, fetele dau dovadă de lașitate și într-un final nici nu știi la ce să te aștepți de la cele mai bune prietene. Deci, ar fi mai bine ca singure să ne protejăm relațiile.”
     E o chestie ce-i privește pe fiecare-n parte. Eu mi-am expus părerea.
     Nu mă interesează invidia, sau plăcerea cu care mă priviți, cu care ne priviți.
     Eu vreau să-i mulțumesc celui care e alături de mine mereu, la bine și la greu, atunci cînd am dreptate și atunci cînd sunt vinovată. E un prieten adevărat, și-aș regreta enorm dacă l-aș pierde. Am visat mereu la un aproape unic și deosebit și sunt extrem de fericită c-am primit ce-am vrut.
Am nevoie doar de Tine, de apropierea ta, de respirația ta. 
Bun sau rău - E al MEU! ♥

marți, 21 august 2012

Девушки...


     Девушки, прочтите и запомните навсегда!!! Надо поверить в то, что ты реально достойна лучшего. Нужно перестать слушать о плохом, нужно перестать общаться с вечно ноющими людьми, поскольку все эти бытовые проблемы заразны. Если ты здорова, у тебя вообще нет проблем: просто много работай, и все сложится. Все решения очень просты. Толстая? Используй диету Майи Плисецкой: «Не жрать!» — и в момент похудеешь. Заждалась принца? Во-первых полюби себя, и прискачет целый полк на белых конях. И не ищи пути «к себе, к успеху, к гармонии» и к прочей ерунде. Будь проще. И купи новые туфли.
Элелина Хромченко

vineri, 17 august 2012

Impertinență

 
     Muza mea pentru această postare, a fost fraza unui cunoscut istoric al modei rus și în același timp francez, în cadrul unei emisiuni, pe care am vizionat-o fugitiv astăzi în timpul pregătirii prînzului.
     Se vorbea despre sfaturile unei primei întîlniri, ținuta, comportamentul unei domnișoare, doamne. Fraza care-a spus-o și mi-a atras deosebita atenție și cu care-am fost total deacord ”Noi bărbații suntem indignați de femeile care nu ne apreciază complimentele, prin frazele de genul ”Mulțumesc, știam asta” sau ”Mi-au mai spus-o”, e o dovadă de lipsă de educație, de modestie care fac o femeie mai atrăgătoare. Încrederea în sine, ar trebui să-și cunoască limitele, sau cel puțin stăpînită în fața unui bărbat.”
     Eu mă mir de persoanele din prezent, care-și limitează valoarea și prețul prin propriul comportament, uneori facînd asta din obișnuiță, involuntar. E o lipsă totală de modestie, de educație, de dezvoltare a unei personalități, în special în cazul femeilor, care-și expun în exces femenintatea. Femeile cu un mod de viață, un fel de a se exprima mai clandestin, după părerea mea sunt mult mai apreciate, chiar și în prezent, cînd s-a uitat de termenul ”limită”.
    Susțin tendița și rîvna pentru a fi diferită, pentru a nu fi ca ceilalți, dar totuși ea ar trebui să dispună de niște margini. Cred că ar trebui să atragem atenție nu doar la machiaj, haine și bijuterii, dar și la comportament, modul de a ne expune și modul în care ne percepe lumea, felul în care gîndim, ceea ce spunem, ceea ce încercăm să evocăm lumii ăstea mult prea complicate. E o chestie ce ne privește pe fiecare în parte, lucruri care toți le percepem diferit, iar eu am încercat să descriu unghiul din care eu privesc așa-zisa ”problemă”, actuală și destul de gravă.

duminică, 12 august 2012

Российские волейболисты-Чемпионы!

     

     Bună toturor! E o zi de duminică destul de scurtă pentru mine personal.) Abia m-am trezit și deja e seară. 
Astăzi, 12 august, ultima zi a Jocurilor Olimpice, pot să spun că Olimpiada a reușit. M-ai mult m-am axat pe rezulatele meciurilor de volei, însă am urmărit toate genurile de sport, cînd am dispus de timp. 
     Da, evident, puțin dezămăgită pentru că sportivii noștri au reușit să aducă acasă doar 2 medalii de bronz, dar de ce spun puțin, pentru că nu m-am așteptat la ceva mai mult. Asta e Republica Moldova, asta e conducerea noastră, care acordă prea puțină atenției sportului. In fine, nu despre asta vroiam să vă vorbesc.
     Deci, cînd eu am făcut ochi deja se juca finala mică, în care italienii au făcut legea, cu toate că țineam pumnii pentru Bulgaria, nuștiu cum să explic aceasta, dar totuși vroiam bronzul aici, în Europa. Un meci dominat de italieni, cel puțin asta am remarcat eu, reușind să vizionez doar setul 3.
     Finala, mult așteptată, Rusia -  Brazilia. Un meci spectaculos! Echipele au fost la nivel. După primele 2 seturi, eram total descurajată și sigură de cîștigul brazilienilor, care-au dominat evident. Totuși, tăria de caracter a echipei Rusiei s-a făcut evident abia în setul al 3-lea. Eram în speranța unui cîștig frumos din partea rușilor și nu m-au dezamăgit. Tactic, cu unele greșeli, dar au reușit să demontreze că sunt cei mai buni. E atît de plăcut cînd echipa favorită învinge!!! Deci, Aurul voleiului merge în Rusia!!!
Respect antrenorilor! Felicitări tuturor!!!

joi, 9 august 2012

Tired



Uneori am senzația că totul e împotriva mea, pesimiști sunt chiar și pereții odăii în care mă aflu. . .  Defapt, realizez cînd judec puțin mai limpede, că e doar o stare de supraoboseală. Sunt în speranța că un somn dulce și liniștit mă va readuce în formă. 
Seară bună tuturor :*

joi, 2 august 2012

Не стоит кричать всем, что ты счастлив, стоит сказать маленькое спасибо тому, 
кто дарит тебе это счастье.
Спасибо тебе мой дорогой, спасибо за Всё! ♥

sâmbătă, 28 iulie 2012

Tu


Adesea se gîndește la schimbările care și-au făcut apariția în viața ei, odată cu tine.
S-a schimbat, s-a schimbat mult. A căpătat o altă viziune asupra lucrurilor.
     Uneori e încăpăținată, supărăcioasă. Adesea n-are dreptate, dar totuși, ceea ce simte pentru tine e ceva ce poți ști doar tu.
     Se miră cum ai reușit să liniștești furtuna din ea, cum ai reușit să-o faci să devină doar a ta, fiind pînă atunci un geamăn tipic, care se plictisea de persoane la fel ca copii mici de jucării. Era mereu în căutarea unei noi aventuri, noi nebunii, și iată că ai apărut tu și-ai devenit un drog pentru ea. 
     Îi place la nebunie s-o tratezi ca pe un copil, atunci se simte împlinită. Nimeni și nimic nu va putea înlocui săruturile tale sincere pe frunte. 
     . . . iar cînd greșește, regretă. E o persoană impulsivă și inimoasă.
     Vei fi una din puținele, prea puținele persoane, care-și găsesc ușor scuzele pentru momentele de slăbiciune, cînd involuntar îi fumați nervii.
"Danke und Ich liebe dich!" ♥ 

joi, 26 iulie 2012

Clipe


Dragii mei cititori, îmi cer mii de scuze pentru absențele mele nemotivate!
Astăzi, defapt, aveam în plan să postez niște rînduri, mai bine zis o povestioară pe care întîmplător am citit-o pe facebook, dar am decis că las asta pe mîine.
Acum, sunt puțin dezămăgită, dezamăgită de mine.
Am meditat prea mult asupra plictiselii și clipelor de nefacere de nimic, de asta m-am și întristat.
A fost o seară bună.
Am privit un film extraodrinar "Третий лишний"(cu ursulețul ală minunat), alături de scumpa mea surioară.
Am mai schimbat cîteva cuvinte cu prietenii mei cei mai dragi.
În fine, totul este bine.
Simt o lipsă de ceva, dar poate e o iluzie creată o dată cu venirea serii, cînd sunt extrem de obosită și mă copleșesc diversee gînduri.
Sper în noaptea asta să nu visez nimic, am deja seri bune la rînd de cînd vizez tot felul de nebunii, oameni, întîmplări care chiar sunt departe de realitate.
E o chestie de timp, se rezolvă.
Mai e o lună de vară și încep nopțile de nesomn, atunci cînd nu mai am timp nici pentru vise.
Cu toate astea, sincer, mi-e dor de colegiu, de prieteni, de perechile, care după primul semestru nu mai păreau atît de lungi.
Noapte bună tuturor. Nu vă lăsa-ți copleșiți dragii mei de nimic, decît de gîndurile, gesturile și oamenii dragi din viața voastră.
Vise dulci!:*

joi, 12 iulie 2012

Summer day


     Bună dragii mei! :* Sper că nu s-au lăsat pre mult așteptate noile mele postări. Dați-mi crezareee, e vară, e cald, e-o stare din astea de nedefinit. Am decis să scriu ceva mai pozitiv, total diferit de postările anterioare.
     Vara la mine trece repede, ca în fiecare an, abia de-o simt. Mă plictisesc mult, dorm și mai mult, muncesc cînd sunt în toane bune. Îmi reușește să văd fiecare zi din toate unghiurile și punctele și ce mai vreți voi de vedere.
     Ieri a fost o zi obișnuită, plictisitoare de dimineață. După amiază, am primis misiunea de-a meșteri magiun. Mdaah. . . prima mea experiență în domeniu, ne mai vorbind de sora mai mică. În curînd ne-am pus pe treabă. A decurs totul pe-o notă pozitivă. Aia mică nici acum nu m-a scutit de poze în cele mai diverse ipostaze. Seara eram sleită de puteri pentru a mai vizita iubitul meu blog, ne mai vorbim de a posta ceva.
     Astăzi a fost o zi obișnuită. 70 % din indivizi presupun că au sărbătorit, sau încă mai sărbătoresc, iar eu și celelalte 30% de părticele ale societății, m-am plictisit de moarte toată ziua, nu am făcut nimic folositor, observînd cum mai trece pe lîngă mine o zi din viața, din adolescența, din vara mea. Puțin pesimistă acum spre final de zi, dar totuși zîmbetele în fața pc-ului nu au fost excluse.
     Mîine sunt sigură că nu mai postez nimic, am planuri pentru întreaga zi. Deci, un weekend cît mai plăcut tuturor. Sper să țină vremea cu noi și soarele să ne bucure din nou, dar să nu ne și topească. :*
 Noapte bună!

luni, 2 iulie 2012

Eu și cu Mine


- Bună, cine ești?
- Bună, sunt Daniela, am 17, stundent.
- Descrie-te în cîteva cuvinte.
- Sociabilă, inimoasă, diferită.
- Preferințe, hobby-uri, dependențe?
- Prefer să ascult și să fiu ascultată, voleiul a fost pentru mine ceva mai mult decît un hobby, dependentă de El și de dulciuri.
- Doar prieten sau ceva mai mult?
- Ceva mai mult, pentru că am găsit în el un prieten adevărat.
- Iubești?
- Da, ca orice om.
- Cum v-ați cunoscut?
- Nu e un singur moment pe care să-l fi conservat. A fost ceva mai diferit. Eram în căutarea unei noi aventuri. Avem o simpatie închipuită și de care știam doar eu pentru un prieten de-al său, la un moment dat, am realizat că e o persoană mult mai deosebită. L-am studiat la distanță, apoi m-am decis. Am avut o perioadă de încercare, care a eșuat, nu mă dezamăgisem. Peste cîteva luni, am realizat că ne atragem reciproc.
- Ai momente în care regreți alegerea făcută?
- Nu, nu am motive. Am găsit tot de ce am avut nevoie.
- Descriel!
- E al meu! Un om nemaipomenit, care s-a impus în fața mea, așa cum nu a reușit nimănui!
- E perfect?
- Nu am afirmat nicioadată că e bărbatul perfect pentru alții, însă voi afirma întotdeauna că el e bărbatul perfect pentru mine.
- Ești geloasă?
- Da.
- Ți-a motivat alegerea sa?
- Da, prin fraza ”Tu nu ești ca toate, tu ești diferită.”
- Ești fericită?
- Mai mult decît mi-aș fi putut imagina.
- Încerci să fii în pas cu moda?
- Mereu am avut o tendință uriașă pentru a fi diferită. Am moștenit-o de la mama mea.
- Ai o prietenă adevărată?
- Am un prieten adevărat.
- Ce-ai vrea să schimbi în țara ta?
- Conducerea!
- Ce sfat dai tinerilor din prezent?
- Nu dau sfaturi pentru că mă conduc mereu după motto-ul ”Nu-mi dați sfaturi,știu să greșesc și singur.
Immanuel Kant.

marți, 26 iunie 2012

Curaj

     Nu am avut în plan să postez ceva nici în astă seară, nu prea am chef. . . sunt leneșă vara aceasta, stoarsă de puteri. Am o sumedenie de idei, dar sosesc nu la momentul potrivit, iar cînd am ocazia să stau în fața PC-ului îmi găsesc multe alte ocupații.
     În fine, am fost motivată să scriu acum, de niște eroi ai unei povești de viață, pe care am cunoscut-o involuntar, din lipsă de spectatori, ascultători, sfatuitori ai ei. Să nu înțelegi greșit, în viața lor s-au prea implicat persoane nedorite, personaje cărora nu li se acordau roluri, critici fără pic de experiență, defapt eroina avea nevoie de o persoană care s-o asculte, să tacă, la timpul potrivit să-i spună ceea ce ar fi vrut să audă ea și în același timp să nu fie fraze-n vînt pline de invidie, fățărnicie, dispreț și neînțelegere. Am acceptat și am încercat să intru-n acest rol invizibil dar totuși existent, pentru că era indispensabil.
     S-au scurs multe și din cele mai diverse momente. Povestea asta pe mine m-a fermecat prin sentimentele celor doi, prin existența acestei relații în pofida neîncrederii celor din jur. Au trecut prin multe, prin foarte multe. Timpul trece și ei realizează că au nevoie unul de altul. Sunt mîndri ambii, nimeni nu face primul pas, fiecare avînd în spatele său argumente dure, ce-ți copleșesc sufletul la auzul lor. 
     Viața merge înnainte, iar fiecare încercare a ei de a-și reconstrui fericirea suferă eșec, în momentul cînd el din nou îi scrie, o sună. . . DE CE? Pentru că îl iubește! El încearcă să uite de ea, să fie bărbat, să-și trăiască viața la maxim, dar o dată ce deschide ochii și vede realitatea, o caută, o sună, îi scrie. . . DE CE? Pentru că o iubește!
     Nuștiu ce le stă în cale, care-i marea problemă și acea unică rezolvare. Eu cred în curajul Lui. DE CE? Pentru că e bărbat! Sper că v-a face primul pas, pentru că el nici nu-și imaginează ce se întîmplă cu adevărat în sufletul ei. Îi respect pentru puterea de a merge mai departe. O ador pentru voința cu care a știut să-i spună NU.
     Dar. . . oameni buni, dacă șimțiți nevoia de a fi alături, dacă asta e soarta, nu vă opuneți. Lăsați viața să meargă în cursul ei. Într-un final, oricum dragostea învinge totul.
     Sper ca acest mesaj să ajungă la o persoană anumită, sunt gata să aud tot genul de cuvinte, important e să-l citească și să-l perceapă.
Noapte bună dragilor! :*
S. ich liebe dich ♥    

joi, 14 iunie 2012

14.06

O simplă zi, la fel ca și celelalte. 
Obosită de cum am făcut ochi. 
Lipsă de atenție, de afecțiune, de fericire. 
N-am chef de nimic. 
Alături doar copii ăștea, pe care-i iubesc enorm.
 Doare că nimeni nu observă realitatea. 
Doare că pe nimeni nu-l interesează. 
Nu, nu vreau să fiu compătimită, vreau doar să fiu înțeleasă. . .

miercuri, 13 iunie 2012

Leneșă

          Leneșă, în pană de idei, obosită. Îmi cer scuze de la scumpii mei cititori și de la blogul meu că nu prea găsesc timp pentru el. Întreaga zi, am o sumedenie de lucruri de făcut, iar cînd am timp liber nu fac nimic. 
     . . . ffff și nuștiu care-i pricina, probabil căldura asta, mă îmbibă cu lene. Dorm mult, în special la amiază, acum încerc să recuperez orele de amiază de la gradiniță cînd mă ocupam cu orice, numai nu cu somnul.
     Serile pentru mine sunt din ce în ce mai obositoare, o stare de amețeală și simt că nu mai am puteri pentru nimic. 
     Ahhh, da, și cum cu fotbalul ăsta. . . 
     De cînd eu așa iubitoare de fotbal? Nuștiu, dar e de mai demult. Mă tot dezamăgesc unele echipe, jucători, alții mă uimesc, ohh, fotbalul ăsta. Cît de captivant devine fotbalul cînd mai ai și favoriți. Uffff . . . și ce buni sunt fotbaliștii ăștea. . . Cît despre favoriți știu bine, că sper într-o echipă, care pînă la moment nu m-a dezămăgit. Pentru mine nu e principial cît de departe o să ajungă în acest campionat, ci cît de bine o să se prezinte. Despre celelalte echipe nu pot să spun nimic, sunt neutră la moment, defapt, puțin indiferentă de rezulaltele lor. 
      Simt o lipsă de ceva, dar nuștiu anume de ce. Voi scrie în altă postare despre asta. Acum, mi-e foarte somn!
Noapte bună tuturor!
GO RUSSIA! 
GO ARSHAVIN!

luni, 11 iunie 2012

Adoră această poză. . . Îi aduce aminte de Ei! 
Îl iubește enorm ♥

De ce plîng femeile?

Un băiețel a întrebat-o pe mama lui:
- De ce plîngi?
- Pentru că sunt femeie; i-a răspuns ea.
- Nu înțeleg, a spus el.
Mama lui l-a îmbrățișat și i-a spus:
- Și nu vei înțelege niciodată.

Mai tîrziu băiatul l-a întrebat pe tatăl său:
- De ce plînge mama fără motiv?
- Toate femeile plîng fără motiv - a fost tot ce i-a putut spune tatăl său.

Băiețelul a crescut și a devenit bărbat, dar încă se întreba de ce plîng femeile.
Pînă la urmă acesta l-a întrebat pe Dumnezeu:
- Dumnezeu, de ce plîng femeile așa ușor?
Dumnezeu a spus, ” Cînd am creat femeia trebuia să o fac să fie specială.”
I-am făcut umeri suficient de puternici să ducă greutatea lumii.
I-am dat putere interioară să îndure nașterea și respingerile care de cele mai multe ori vin de la copii săi.
I-am dat tărie care îi permite să meargă mai departe cînd toată lumea renunță, să aibă grijă de familia ei la greu, fără să se plîngă cuiva.
I-am dat sensibilitatea să își iubească copii în orice circumstanțe, chiar și cănd copii ei o rănesc.
I-am dat putere să îl accepte pe soțul ei cu toate greșelile pe care le face.
I-am dat înțelepciune să știe că un bun șoț nu îți rănește niciodată soția, dar uneori îi testează rezistența și hotărîrea de a rămîne alături de el în toate momentele grele.
Și în final, i-am dat o lacrimă. O folosește mereu cînd are nevoie.
Vezi fiule, a spus Dumnezeu, ”Frumusețea unei femei nu stă în hainele pe care le poartă, chipul și felul cum își coafează părul. Fumusețea unei femei trebuie citită în ochii ei, pentru că aceea e intrarea spre inima sa - locul unde se așează iubirea.”

Scrisoarea unui bebeluş către mama sa.

     Bună mami, ce mai faci? Eu sunt foarte bine, mulţumesc lui Dumnezeu. Au trecut doar câteva zile de când m-ai conceput în burtica ta. Cu adevarat, nu aş putea să explic fericirea ce o simt pentru că tu vei fi mămica mea. Alt lucru care mă umple de mândrie este să văd dragostea prin care am fost conceput. Totul se pare că ar vrea să-mi spună că voi fi copilul cel... mai fericit din lume! Mami, deja a trecut o lună de când m-ai conceput şi pot să văd cum corpuşorul meu începe să ia formă, eu ştiu că nu sunt atât de frumos ca tine, dar acordă-mi o şansă! Sunt foarte fericit! Dar este ceva care mă preocupă. În ultima vreme am observat că sunt anumite gânduri ce se tot rotesc prin capul tău şi nu mă lasă să dorm, dar totul va fi bine, sigur acestea vor trece. Tu nu trebuie să te frămânţi aşa de tare.
     Mami, au trecut deja două luni şi jumătate, sunt foarte mulţumit cu noile mele mânuţe, am o poftă teribilă să le folosesc pentru a mă juca. Mami, îmi spui ce se întâmplă? Pentru ce trebuie să plângi în toate noptile? De ce când te întâlneşti cu tata începeţi să strigaţi unul la altul tot mai mult? Am făcut ceva rău, v-am supărat cumva? Vă rog, voi face tot ce-mi stă în putinţa ca să mă iubiţi. Au trecut deja trei luni, mami te văd foarte deprimată, nu ştiu ce se întâmplă, nu ştiu ce să mai cred, sunt foarte confuz. Astăzi de dimineata am fost la doctor şi ne-a dat o programare, pentru mâine. Nu ştiu pentru ce, eu mă simt foarte bine. Cumva te simţi tu rău, mamă? Mami, s-a făcut deja ziuă, unde mergem? Ce se întâmplă, mami? Mami, nu te întinde, nu este încă ora de odihnă, nu îmi este încă somn, vreau să continuu jucându-mă cu mânuţele mele. Ah! Ce face tubul acesta în căsuţa mea? Este cumva o nouă jucărie? Priveşte! Hei, pentru ce vor să absoarbă căsuţa mea? Mami, picioruşul meu, încearcă să îl smulgă! Doamne, pentru ce l-a smuls? Ei nu văd că mă rănesc? Nu văd că sunt mult prea mic pentru a mă apară singurel? Mami! Aşteptaţi, opriţi-vă! Asta este mânuţa mea! Mami, Apăra-mă! Mami, ajută-mă! Spune-le să se oprească, îţi jur căd de acum înainte mă voi purta frumos şi nu îţi voi mai da cu picioruşele. Cum este posibil ca un om să poată face aşa ceva cu mine? El cu siguranţă mi-o va plăti atunci când voi fi mare şi puternic. Au, mami! Deja nu mai pot suporta. Au mami! Mami ajută-mă! 

     Mami, au trecut deja 17 ani din ziua când eu am plecat şi de aici de sus pot să văd cum încă te mai doare pentru că ai luat decizia aceea. Te rog, nu mai plânge, adu-ţi aminte că te iubesc şi că voi fi aici aşteptându-te cu multe sărutări şi îmbrăţişări. Te iubesc mult!

     Participă şi tu în campania împotriva avortului, arătând lumii dragostea pe care Dumnezeu a pus-o în tine! Arată şi altora această prezentare şi poate vei putea salva alte vieţi.

sâmbătă, 2 iunie 2012

Noi Fetele


Ne plimbăm prin casă în timp ce ne spălăm pe dinți.
Citim sticlele de șampon în timp ce facem duș.
Rîdem la glumele noastre înainte de-a le spune.
Nu avem nevoie de ceas, avem mobil.
Putem citi o propoziție de 10 ori fără a o înțelege.
Ne împingem în ușile pe care e scris cu litere mari și îngroșate: „TRAGE”.
Întrebăm „Cee?” în timp ce înțelegem tot!
Înjurăm dacă vîntul ne strică părul și ni-l încurcă.
Ne uităm de 10 ori pe zi în frigider fără a mînca ceva.
Ne putem uita de 10 ori la același film
Trebuie să ne sunăm pe mobil ca să-l găsim.
Putem privi la ceas fără apoi să știm ce oră este.
Stăm în supermarket în fața frigiderului și nu mai știm ce anume vroiam să cumpărăm sau nu știm de ce ne este poftă.
Ne răsucim perna astfel încît să ne așezăm pe partea mai rece.
Punem alarma mai devreme să sune, pentru a putea sta mai mult timp în pat.
Seara cînd mergem la culcare, numărăm cîte ore mai putem dormi.

Eu sincer, m-am regăsit complet în rîndurile de mai sus. 
Nu îmi e rușine de nimic, așa suntem NOI FETELE!
O seară bunăă tuturor! :*

luni, 21 mai 2012

Realitate

     Astăzi tot mai mult întîlnești suflete rănite, oameni dezamăgiți, sentimente neîmpărtășite . .  și toate astea pentru că oamenii s-au dezvățat să iubească, sunt prea mîndri și indiferenți de semenii lor. Asta e realitatea.
     Chiar dacă cel mai frecvent vedem femeile suferind, suferă și bărbații. Ei totuși găsesc puterea și tăria de caracter de a nu arăta asta. Totuși vreau să mă axez mai mult pe tinerele din prezent.
     Din ce în ce mai des, auzi și întîlnești fete care suferă din dragoste, pentru dragoste, defapt, mai întîi de toate ele suferă din cauza comportamentului și faptelor celor din jur. Suferă, plîng, își pun capătul zilelor pentru că cel de alături nu o prețuiește, își manifestă indiferență tot mai des, o înșeală și zeci de alte motive.
     După părerea mea aceste dezămăgiri, nu trebuie să-ți influențeze atît de mult cursul vieții. Omul din greșeli se învață și fiecare eroare a vieții este un pas spre un viitor mai bun. Ține minte că totul ce se face se face spre bine. Nu plînge că viața e dură cu tine, totuși ea ți-a fost oferită pentru a o trăi, iar cel ce ți-a dăruit-o are grijă de tine.
     Cu toții greșim, cu toții iertăm, cu toții ne ridicăm și mergem mai departe. Trebuie de conștientizat faptul că nimeni și nimic, nicicînd nu va merita lacrimile, supunerea și cu atît mai mult viața ta. TU, ești o personalitate, deci, afirmă-te indiferent de piedicile care-ți sunt puse.
     O vară plină de distracții și voie bună tuturor, fie ca soarele să mai topească din amarul vostru!
Nu promit postări noi în timpul apropiat, am un program încărcat și chiar vreau să mai las netul și toate grijile astea la o parte! 
Succese!
Vă pup, paa!
 Povești de dragoste. . . 
Adevăratele iubiri . . . 

marți, 15 mai 2012

I can't promise you...



I can't promise you the whole world, but i can try to give you a very happy life. 
I can't promise you I'll never yell but i can try to be patient most of the time.
 I can't promise you I'll never make mistakes but i can try my best to correct my faults.
 I can't promise you that i'll catch you every time you fall but i can try to always be close so i can help you back up.

duminică, 13 mai 2012


îți plăcea . . . 

sâmbătă, 12 mai 2012


Cînd se împărțea fericirea, pe mine m-au trecut cu vederea!
Prietenii, mereu au știut să împartă cu mine doar momentele grele, durerea, suferința!
Și de ce nu merit eu măcar o picătură din fericirea asta blestemată? Da, știu, recunosc, sunt eu vinovată dar... ca de fiecare dată există un ”dar”.
Cu trecerea clipelor realizez, că trăim într-o lume total indiferentă, în care nimănui nu-i pasă de cel de alături.
Suntem niște oameni de nimic. Purtăm sufletele doar ca un accesoriu.
Acum am mii de întrebări și nici un răspuns, zeci de iluzii fără nici un sens, cîteva speranțe, flacăra cărora abia mai pîlpîe.
” De ce lucrurile nu sunt ca în filme?
De ce străinii de pe stradă nu încep o conversație spunîndu-ți că ai un zîmbet superb?
De ce după 30 de ani, stînd într-un bar la o cafea nu întîlnești persoana pentru care ai luptat atîta timp?
De ce nu se întîmplă ca iubitul tău să vină fugind prin ploaie și să-și ceară scuze pentru ceva ce a făcut, iar tu să îi spui ”nu contează, important e că ești aici” ?
Dacă am fi mai curajoși, mai siguri, mai puțin orgolioși, mai luptători, mai puțin rușinoși, mai neindiferenți sunt sigură că nu ar trebui să plătim un bilet la cinema ca să vedem persoane care fac și spun ceea ce noi nu avem curajul să facem și să spunem, care iubesc cum noi nu reușim, care chiar dacă recită, reușesc să fie mai sincere ca noi.” (L. Ortolani)
Aștept o schimbare spre mai bine. 
Mulțumesc persoanelor, 
care în pofida faptului că le-am respins,
continuă să-mi fie alături, 
continuă să mă facă să zîmbesc,
continuă să fie oameni.

Dementă

     Sunt o dementă, o nebună. Nu e chestia în niște probleme psihologice, cauza sunt dependențele ce mă chinuie zilnic, oamenii ce mă înconjoară, nedreptățile și sentimentele pe care le trăiesc clipă de clipă.
 
   Mă cred dementă pentru că:

  • sunt înnebunită de tatuje; 
  • zîmbesc colorat;
  • mă bucur de cele mai banale lucruri;
  • sunt obsedată de el;
  • mă enervez și-i enervez;
  • iubesc ca un copil;
  • am idei trăsnite;
  • urăsc filmul ”Titanic”));
  • îmi schimb părerile de zeci de ori pe zi;
  • îi numesc ”buhniți”));
  • sunt o perversă;
  • spun tot ce cred;
  • țip, uneori chiar fără motiv;
  • sunt prea sensibilă, cînd ar trebui să mă ridic, să rup, să bat și să clac în picioare;
  • îmi place să fiu deosebită;
  • mă îmbrac cum vreau eu;
  • consum cafea în exces din nou;
  • visez, practic în fiecare noapte;

etc.
      ... și chiar dacă sunt pentru ei o dementă, mă iubesc. Sunt sigură.

vineri, 11 mai 2012

Neîncredere


Persoane de încredere? . . . Numai nu-n astă viață! . . . 
Prieteni adevărați? . . . Numai nu-n astă viață! . . . 
Adevăr? Dreptate? . . . Numai nu-n astă viață! . . 

marți, 8 mai 2012

Tu știi ce vrei?



     Ador într-un mod special oamenii care defapt au trăiți cîtiva ani, dar vorbesc de parcă-ar fi trăit o viață întreagă, oamenii care-ți dau sfaturi, greșind la fiecare inspirație și expirație, oamenii care încearcă să schimbe lumea, neîncepînd cu propria persoană, oamenii care nu știu ce vor de la viață, oamenii fără scopuri, țeluri, oamenii care trăiesc fără nici un tolc...
     NU afirm că eu știu exact ce vreau, nu afirm că eu sunt ferm convinsă în toate acțiunile mele, evident stau și eu la dubii cînd fac alegeri, meditez cînd sunt supusă unor confruntări cu exteriorul, dar cel puțin am niște scopuri. Merg prin viață, pentru a ajunge undeva. 
     Ar fi bine, bine de tot dacă fiecare din noi, ar oferi cîteva mintue în fiecare zi acestor întrebări, dacă am ști ce vrem, dacă am trăi cu un tolc. 

duminică, 6 mai 2012

Decizii


      E duminică. O simplă duminică ca și multe altele. Ea urăște ziua aceasta din tot sufletul, pentru că de fiecare dată îi oferă o doză de singurătate enormă. Astăzi nu a fost la fel ca înnainte.
     Realizeză că e singură. Nu are nici un prieten, nici o prietenă. Pesimism total. Astăzi o dezgustă totul, patul gol care o așteaptă, nu o mai încălzește copilul pe care-l iubește la nebunie, oglinda pentru că se vede posomorîtă, mîhnită, leneșă, hainele pentru că o sufocă, ziua de mîine și multe altele. O irită din ce în ce mai mult faptul că-i oferă o zi din cele 7, și nici aia completă, dar c'est la vie, prietenii sunt cei mai importanți pentru el.
     Astăzi o salvează, vechea ei dependeță, Cafeaua. Totuși, înțelege că fără ea aceste ore ar fi o veșnicie. A consumat, după o pauză bunică toate rezervele tatălui. Acum se gîndește, că mîine va fi nevoită să-și cumpere o cutie nouă, pentru că în viitorul apropiat asta va fi sursa ei de energie. Dependeta!
     De mîine și-a promis o schimbare, a deschis ochii și a văzut că nu e totul așa cum credea. Nu mai acceptă să fie o marionetă pentru oameni, s-o folosească toți doar cînd au nevoie. Acum primește indiferență, deci evident va oferi indiferență. A descis să pună punct acestor nedreptăți.
     În pofida tuturor, iubește viața, nu regretă că ia fost oferită, ba din contra își propune s-o trăiască la maxim. Iubește riscul, deci o schimbare radicală, nu va fi pentru ea o tragedie, probabil o dezamăgire pentru ceilalți.
. . . hhhh, dar nimeni măcar nu-și imaginează de cîte dezamăgiri a avut ea parte. E puternică pentru ea, pentru familia ei.
    A luptat cu depresia de multe ori, și chiar ieri era cea care consola pe cineva, astăzi e ea în această situație, dar... a spus NU tristeței și tuturor gîndurilor tîmpite. Se maturizează.
 

vineri, 4 mai 2012

Deja-și intră-n drepturi...


 . . . vine vara. O simt. Cu toate că e începutul lui mai, ea deja-și întră-n drepturi. O aștept, pentru că fierbe în mine o dorință diabolică de a mă distra, de a uita de toată oboseala și problemele.
       Piesele astea chiar îmi aduc vara. Sosec 3 luni, pe care suntem obligați să le facem de neuitat. Vreau vară, libertate, veselie. Avem o viață și trebuie să știm s-o trăim la maximum.
 Lasă stresul, agitația și toate grijile, pregătește-te pentru vară! 
Succese tuturor studenților, pe care-i așteaptă o perioadă greluță, dar pînă la urmă trece și sesiunea și examenele, totul trece, totul se rezolvă. Capul sus. 
Viața e frumoasă! Trăiește-ți clipa!


duminică, 22 aprilie 2012

Liniște

Aproximativ o săptămînă în urmă, simțeam o lipsă apăsătoare de liniște, de somn, de odihnă.
Chiar dacă de 10 zile, nu stau nici o clipă pe loc, în fiecare seară ies din casă, astăzi, duminică, deja mă plictisesc. Da, recunosc, e o stare tipică duminicilor, cînd stau acasă și simt că înnebunesc.
Astăzi e prea multă liniște.
Mă atacă.
Îmi distruge timpanele, încet, încet, încît am impresia că sunt o nebună.
Mă gîndesc că, acuș începe din nou rutina, învălmașeala, stresul, dar mă liniștește faptul că, mai avem aproximativ o lună din acest an de studii.
Recunosc că, în aceasta micro-mini vacanță, am simțit lipsa colegiului, defapt, lipsa colegilor și momentelor demente petrecute zi de zi. Suntem buni-nebuni, și zic asta cu mîndrie.
Sosește o perioadă greluță, examene, teze, practică, in fine, încerc să fiu calmă. Vor trece toate.
Acum, vreau să evadez din această liniște, dar . .  în pofida faptului că e deja trecut de ora 17:00 eu nu am nici un plan. Da, care le făcusem s-au spulberat, însă . . cest la vie.
Am muncit binișor cîteva zile și astăzi chiar nu am puteri să o mai ajut pe mama, cu toate că nu am dormit nici astăzi toată ziua.
Știu, devin plictisitoare cu astfel de postări, dar mă doboară lenea.
Sunt în pană de idei. Nu mă mai îmbrățișează acea fantezie, astăzi cel puțin.
Cu toate că recunosc, uneori am idei trăsnite, dar din nou mi-e lene să le înșir undeva.
Deci, totuși o să plec undeva, pentru că deja sunt amenințată ”E seară și TU tot în pijama ești.”
Scuzați-mă, 
acum sunt leneșă. 
Bucurați-vă de 
acest timp frumos.
Vă pup! 
Paa.

marți, 17 aprilie 2012

Indispensabilitate

      
      Iubirea este suprema lege a universului: lege misterioasă care guvernează şi orânduieşte totul, de la atomul neînsufleţit până la fiinţele raţionale: de la ea pleacă şi spre ea converg, ca spre un centru de irezistibilă atracţie, toate gândurile şi acţiunile noastre. (Gustavo Adolfo Becquer)

      Astăzi suntem imbibaţi cu o sumedenie de dependenţe. Suntem dependenţi de internet, dependenţi de bani, dependenţi de comunicare, depdendeţi de iubire . . .
      Eu prefer să-i spun iubire, e un cuvînt mai aproape de sufletul meu decît dragoste. Da, noi suntem dependenţi de iubire, de a iubi. Iubirea e cea care generează în noi o mulţime de nuanţe noi.
      Nu pot percepe, cît de mult m-aş stărui, oamenii care nu iubesc, oamenii care refuză să vorbească despre iubire, oamenii care ignoră acest sentiment superm.
      Iubirea e un drog indispensabil sufletului. Cît de mult am nega importanţa acestuia, cît de mult am încerca să evidenţiem partea neagativa a acestuia, toate rămîn absente în faţa rolului primordial care-l are în viaţa noastră.
      Şi toate acestea nu le-aş fi scris dacă nu aş fi iubit. Iubesc şi sunt iubită, iar asta e cel mai important.
      Nu ezita să-i spui persoanei dragi cît de mult o iubeşti. Dacă ai citit acum aceste rînduri, scrie-i sau sună-i persoanei iubite şi spune-i despre sentimentele tale, spune-i cît de mult ţii la ea!

sâmbătă, 14 aprilie 2012

Sărbători Fericite!

     Întreaga săptămînă în oraş, la sat, acasă, oriunde agitaţie, toată lumea undeva se grăbea, ceva pregătea, toţi cu gîndurile sale. Tot mai mult auzeam pe cei din oraş, cică "La sat atmosfera de sărbătoare se simte mai mult." E chiar aşa, satul îmbraca o haină de sărbătoare. E frumos.
     Oricum, indiferent unde te afli, în sat, în oraş, cu familia sau cu prietenii, îţi doresc Sărbători cît mai fericite, momente deosebite şi multe - multe clipe de neuitat. Dăruieşte dragoste, bucură pe cei din jur cu zîmbetul tău!
      Nu promit că în această vacanţă voi scri mult, pentru că am multe planuri şi vreau să Dormmm. :D
Vă pup dulce. :* 
Aveţi grijă de sănătatea 
dumneavoastră şi evitaţi 
excesurile de "orişice". ))

joi, 12 aprilie 2012

N1NT3ND0 feat. Купэ - Криминал


Мама-ама криминал . . .

miercuri, 11 aprilie 2012

 Извините,что живу не так как вы хотите,правильные люди.

marți, 10 aprilie 2012

Paradox

În timp ce tu o ignori, altul îi atrage atenţia.
În timp ce tu flirtezi cu alta, altul încearcă s-o cucerească.
În timp ce tu te gîndeşti la altele, ea se gîndeşte la tine.
În timp ce tu o cerţi, altul încearcă să o consoleze.
În timp ce tu eşti indiferent, ea suferă.
În timp ce tu îţi faci timp pentru alt ceva, altul îşi face timp pentru ea.
În timp ce tu te simţi bine, ea suferă.
În timp ce tu eşti mîndru, ea suferă.
În timp ce tu o părăseşti, ea îl refuză pe altul.
În timp ce tu realizezi că o pierzi, ea se resemnează.
În timp ce tu încerci s-o întorci, ea pleacă pentru totdeauna.
În timp ce tu suferi, ei nu-i mai pasă.
Bărbaţii sunt ca nişte copii. Plini de mîndrie prostească. (James Clavell) 
 
Dezamăgită,
puţin obosită,
confuză,
leneşă.
  Mi-e somn.
Noapte bună!

luni, 9 aprilie 2012

S-a stins

. . . şi dacă totuşi v-am dorit un început de săptămînă reuşit, la mine nu e prea strălucit.
   Fie, am avut o teză greluţă, dar nu mă plîng, pentru că aceste probleme sunt mult prea inferioare, evenimentelor ce-au loc. M-a îngrozit de dimineaţă vestea: "Cică, s-a sinucis pentru că avea restanţe. Mama acuză colegiul de sinuciderea fetei. S-a spînzurat acasă. Tatăl îi murise, de cînd era copil, trăia doar cu mama. Aveau o situaţie grea financiară în familie, din cauza aceasta apăreau divergenţe între mamă şi copil." Asta a fost tot ce am auzit dimineaţă. O veste care ne-a lăsat mască. Nu ştiam detalii, dar totuşi, fiecare, involuntar se gîndea la aceasta. Critici, analize, concluzii din partea elevilor, profesorilor.
. . . şi totuşi nu pot înţelege aceşti oameni, care-şi pun capăt zilelor. Sunt prea puternici, facînd asta sau . . . n-au tărie de caracter cîtuşi de puţin. Am repetat astăzi de nenumărate ori faptul că sunt persoane care luptă pentru a trăi, care-ar da orice să mai TRĂIASCĂ, dar alţii renunţă atît de repede, atît de uşor. Îngrozitor, era anul 3 la colegiu, avea toată viaţa înnainte. S-a stins. Atît de cutremurător. Doliu. Îndiferent, au cunoscut-o sau nu, doare. Atît de tînără. . .

duminică, 8 aprilie 2012

Mi-e foarte somn.
Sunt extrem de obosită.
Am avut un weekend încărcat, în pofida faptului că majoritatea s-au odihnit.
Nu regret, pentru că au fost 2 zile minunate, pline de momente deosebite.
Acum, sunt puţin stresată şi totuşi confuză, pentru că mîine am o zi grea, şi-aş vrea s-o trec cu brio.
Vă urez toturor, un început de săptămînă cît mai reuşit.
Nu ezita să-i spui persoanei dragi cît de mult o iubeşti. Trăieşte-ţi clipa!

sâmbătă, 31 martie 2012

Oamenii vorbesc

 ... şi-adesea mă întreb de ce oamenii vorbesc? De ce?
    Am căutat răspunsul şi totuşi nu am ajuns la unul bine definit, pentru că unii oameni vorbesc: pentru a nu se plictisi, pentru a fi în rînd cu ceilalţi, pentru că asta le rămîine doar să facă. Alţii vorbesc: pentru că au ceva să comunice lumii, pentru că ştiu să vorbească, pentru că e ceva indispensabil, pentru că le place.

    Oricare ar fi scopul oamenilor, tot ce vreau eu e ca ei să vorbească. Nu despre nimic. Dar despre ceva. Tăcerea spune multe, dar eu personal o detest, nu pentru că na-r fi atrăgătoare, dar mă plictiseşte, îmi atacă timpanele, devinind insuportabilă.

vineri, 30 martie 2012

A simple day

E vineri - un final de săptămînă extrem de obositor.
Nuştiu care e cauza acestei groaznice oboseli, dar eu personal abia mă mai ţin pe picioare.
A fost o săptămînă obişnuită, dar probabil această monotonie şi ne oboseşte cel mai mult.
Recunosc, sunt leneşă, pentru că nu am postat de 2 săptămîini, dar sincer, acum încerc să folosesc timpul la maxim, în speranţa să dorm puţin mai mult.
Cu tîmplele dogorîte simt cum în suflet se prăbuşesc toate clădirile monumentale, cu zgomot babilonic de cuvinte stoarse de adevăratul înţeles.
În suflet mi se zvîrcoleşte un iad cu limbi de foc atât de sfîşietoare, care în fiecare clipă mă ameninţă să-mi istovească toate izvoarele voinţei.
Trebuie să recunosc, că m-am lăsat puţin dusă de val, în urma lecturii, unui roman psihologic, care m-am frapat, în unele momente, fiindu-mi ruşine de propria existenţă.
Mi-a plăcut un arsenal întreg de fraze, idei, dar şi-a lăsat o urmă în memoria mea anume asta: "Iubirea adevărată nu moare niciodată în sufletul omului, ba îl însoţeşte şi dincolo, pînă în sînul nemărginirii... Dar iubirea nu poate prinde rădăcină în inima mînjită de ură, ce trăieşte mereu în ea, ca un cui ruginit, uitat în carne vie..."
Şi-au avut loc în viaţa-mi unele evenimente, neaşteptate.
Sunt total dezamăgită, de unele persoane, de unele fapte, de unele atitudini.
Cel mai obijduitor, probabil în astă viaţă, e să te simţi în plus acolo, unde ai lăsat o parte din tine, din timpul şi viaţa ta.
Pentru unii, 7 ani ar părea o nimica toată, dar nu e chiar atît de puţin.
În această perioada reuşeşti să cunoşti, să percepi, să îndrăgeşti oameni, lucruri, acţiuni.
Şi firul acestora se rupe brusc, fără nici o explicaţie...
Eşti învinuit şi condamnat...
Te resemnezi şi mergi mai departe, dar semnele lăsate nu se şterg, ele dăinuie în veşnicie, ca o amintire neplăcută...
Astăzi, nu mai contează, mîine va fi alfel, sper.

vineri, 16 martie 2012

Ce-şi doresc femeile?

      Îmi cer mii de scuze, scumpii mei cititori. Nu am scris de multă vreme recunosc, însă mereu mă aflu într-un neajuns de timp. Sinceră să fiu, am fost plăcut suprinsă, cînd aflîndu-mă în transport public, cineva necunoscut m-a întrebat "Cînd postezi ceva nou?" . Şi-eram atît de fericită. Era în mijlocul săptămîinii şi grijile mă copleşise, zîmbisem pentru cîteva momente.
     Suntem într-un început de primăvară, cu toate că abia astăzi 16 martie, realizez, că deja a trecut o parte şi din acest anotimp. Şi, pentru mine primăvară, are-o paralelă cu femeia, nici eu singură nuştiu de ce, de unde, însă . . . În special Martie, aduce-n viziunea mea femeia.  Ea, Femeia - cea mai supremă fiinţă existentă-n această lume.
     Femeia astăzi domină întreg universul prin prezenţa ei în toate acţiunile posibile. Probabil, a fost şi-o tendinţă, de-a fi pe acelaşi cîntar cu bărbatul, dar astăzi se face exces. Astăzi se întrece orice limită. Toţi critică femeile, toţi iubesc femeile, dar cîţi se întreabă ce-şi doresc cu adevărat femeile?
     Avînd la rîndul meu, suflet şi trup feminin, voi încerca să creionez, cîteva dintre dorinţele femeilor.

Femeile îşi doresc:
  • să fie fericite;
  • să fie soţii;
  • să fie mame;
  • să simtă respiraţia celui drag, mereu;
  • flori;
  • să fie sărutate;
  • sentimente pure;
  • gingaşie;
  • atenţie;
  • să fie ascultate;
  • o siluetă de indiviat;
  • să fie unice;
  • pantofi din cei mai deosebiţi;
  • ceva doar pentru ele.
  Femeile-şi doresc multe, dar e deajuns să le oferi ceva din suflet, pentru a le vedea radiind de fericire.
                  "Femeia este o mîncare pentru zei, gătită de diavoli." William Shakespeare

marți, 28 februarie 2012

Fii regină

   Fii regină. Ai curajul să fii altfel. Deschide drumuri. Fii în frunte. Fii tipul de femeie care în faţa vicisitudinilor îmbrăţişează viaţa în continuare şi păşeşte fără teamă spre noi provocări. Mergi mai departe! Caută adevărul şi condu-ţi regatul, oricare ar fi acesta - casa, serviciul, familia - cu inima plină de iubire.
   Fii regină. Fii blîndă. Mintea voastră să nască idei novatoare şi bucură-te de femenintatea ta . . . Mă rog să încetăm să ne mai pierdem timpul în mediocrităţi şi lucruri mondene . . . Suntem copii lui Dumnezeu - suntem aici să învăţăm lumea să iubească . . .
   Nu contează prin ce-ai trecut, de unde vii sau cine sunt părinţii tăi - nici statutul tău social economic. Nimic din toate acestea nu contează. Ceea ce contează  este cum alegi să trăieşti, cum alegi să dai glas iubirii prin munca ta, prin familia ta, prin ceea ce avem de dăruit lumii . . .
   Fii regină. Fii stăpînă forţei şi măreţiei tale!
Oprah Winfrey