Astăzi, explorînd împrejurimile casei, am surprins într-o frumoasă ipostază 2 tineri plimbîndu-se. Nu i-am recunoscut, pentru că nici nu mi-am dorit s-o fac. I-am invidiat pentru cîteva clipe. O invidie dulce, pentru că am simțit cum o stare de euforie mă învelește. Îi invidiam pentru liniștea, vîntul călduț și cerul care înșira o gamă superbă de culori ce conturau un apus de soare nemaipomenit. Am fost plăcut suprinsă că exista și așa tineri, care știu cu adevărat cum să se bucure unul de celălat, departe de ochii lumii, de bîrfe și de iubirile demonstrative.
Ce n-aș da pentru o astfel de plimbare...
Nu mă consider matură sau lipsită de posibilitatea unor astfel de ieșiri, pe care sincer mi le-am dorit mereu, doar că acum la ai mei 19, realizez importanța altor aspecte ale vieții. Abia acum încep greutățile și cel mai primordial pentru mine, la moment, este sănătatea. Nuștiu, dacă după finisarea sesiunii de bacalaureat, măcar o dată, să mă fi plîns că muncesc prea mult. Acestă jumătate de an de amorțire, de încordare mintală, de creieri arș, îmi generează energia zilnică pe care încerc să o consum la maxim. Acum am timp pentru mine. Acum am timp să găsesc răspuns la toate întrebările, să conștientizez ce este bine și ce este rău pentru mine. Acum am timp să citesc.
Departe de atmosfera plăcută a celor doi, în căștile mele răsuna o muzică grea, care mă motiva în continuare să-mi dublez efortul, iar eu cu toată dorința, încercam să depășesc acel veșnic „Nu maaaai pot!”. Cînd alții sunt cuprinsi de fiorul dragostei, eu sunt cuprinsă de o încordare a mușchilor, supuși unui efort zilnic
. Daa, se resimte enorm decalajul dintre modul meu de viață din prezent și a celui pe care-l aveam cu 3 ani în urmă.
Ei bine, am avut o zi foarte încărcată și cred că mă voi lasă pradă somnului, abia de-am reușit să citesc cîteva pagini din cartea, lectura căreia am început-o ieri, dar deja m-a captivat la nebunie. Despre aceasta, voi reveni cu o altă postare.
Somn dulce tuturor!
