Realitate

     Astăzi tot mai mult întîlnești suflete rănite, oameni dezamăgiți, sentimente neîmpărtășite . .  și toate astea pentru că oamenii s-au dezvățat să iubească, sunt prea mîndri și indiferenți de semenii lor. Asta e realitatea.
     Chiar dacă cel mai frecvent vedem femeile suferind, suferă și bărbații. Ei totuși găsesc puterea și tăria de caracter de a nu arăta asta. Totuși vreau să mă axez mai mult pe tinerele din prezent.
     Din ce în ce mai des, auzi și întîlnești fete care suferă din dragoste, pentru dragoste, defapt, mai întîi de toate ele suferă din cauza comportamentului și faptelor celor din jur. Suferă, plîng, își pun capătul zilelor pentru că cel de alături nu o prețuiește, își manifestă indiferență tot mai des, o înșeală și zeci de alte motive.
     După părerea mea aceste dezămăgiri, nu trebuie să-ți influențeze atît de mult cursul vieții. Omul din greșeli se învață și fiecare eroare a vieții este un pas spre un viitor mai bun. Ține minte că totul ce se face se face spre bine. Nu plînge că viața e dură cu tine, totuși ea ți-a fost oferită pentru a o trăi, iar cel ce ți-a dăruit-o are grijă de tine.
     Cu toții greșim, cu toții iertăm, cu toții ne ridicăm și mergem mai departe. Trebuie de conștientizat faptul că nimeni și nimic, nicicînd nu va merita lacrimile, supunerea și cu atît mai mult viața ta. TU, ești o personalitate, deci, afirmă-te indiferent de piedicile care-ți sunt puse.
     O vară plină de distracții și voie bună tuturor, fie ca soarele să mai topească din amarul vostru!

Nu promit postări noi în timpul apropiat, am un program încărcat și chiar vreau să mai las netul și toate grijile astea la o parte! 

Succese!
Vă pup, paa!

 Povești de dragoste. . . 

Adevăratele iubiri . . . 

I can't promise you...

I can't promise you the whole world, but i can try to give you a very happy life. 

I can't promise you I'll never yell but i can try to be patient most of the time.

 I can't promise you I'll never make mistakes but i can try my best to correct my faults.

 I can't promise you that i'll catch you every time you fall but i can try to always be close so i can help you back up.

îți plăcea . . . 

Cînd se împărțea fericirea, pe mine m-au trecut cu vederea!

Prietenii, mereu au știut să împartă cu mine doar momentele grele, durerea, suferința!

Și de ce nu merit eu măcar o picătură din fericirea asta blestemată? Da, știu, recunosc, sunt eu vinovată dar... ca de fiecare dată există un ”dar”.

Cu trecerea clipelor realizez, că trăim într-o lume total indiferentă, în care nimănui nu-i pasă de cel de alături.

Suntem niște oameni de nimic. Purtăm sufletele doar ca un accesoriu.

Acum am mii de întrebări și nici un răspuns, zeci de iluzii fără nici un sens, cîteva speranțe, flacăra cărora abia mai pîlpîe.

” De ce lucrurile nu sunt ca în filme?
De ce străinii de pe stradă nu încep o conversație spunîndu-ți că ai un zîmbet superb?
De ce după 30 de ani, stînd într-un bar la o cafea nu întîlnești persoana pentru care ai luptat atîta timp?
De ce nu se întîmplă ca iubitul tău să vină fugind prin ploaie și să-și ceară scuze pentru ceva ce a făcut, iar tu să îi spui ”nu contează, important e că ești aici” ?
Dacă am fi mai curajoși, mai siguri, mai puțin orgolioși, mai luptători, mai puțin rușinoși, mai neindiferenți sunt sigură că nu ar trebui să plătim un bilet la cinema ca să vedem persoane care fac și spun ceea ce noi nu avem curajul să facem și să spunem, care iubesc cum noi nu reușim, care chiar dacă recită, reușesc să fie mai sincere ca noi.” (L. Ortolani)

Aștept o schimbare spre mai bine. 

Mulțumesc persoanelor, 

care în pofida faptului că le-am respins,

continuă să-mi fie alături, 

continuă să mă facă să zîmbesc,

continuă să fie oameni.

Dementă

     Sunt o dementă, o nebună. Nu e chestia în niște probleme psihologice, cauza sunt dependențele ce mă chinuie zilnic, oamenii ce mă înconjoară, nedreptățile și sentimentele pe care le trăiesc clipă de clipă.
 
   Mă cred dementă pentru că:

• sunt înnebunită de tatuje; 
• zîmbesc colorat;
• mă bucur de cele mai banale lucruri;
• sunt obsedată de el;
• mă enervez și-i enervez;
• iubesc ca un copil;
• am idei trăsnite;
• urăsc filmul ”Titanic”));
• îmi schimb părerile de zeci de ori pe zi;
• îi numesc ”buhniți”));
• sunt o perversă;
• spun tot ce cred;
• țip, uneori chiar fără motiv;
• sunt prea sensibilă, cînd ar trebui să mă ridic, să rup, să bat și să clac în picioare;
• îmi place să fiu deosebită;
• mă îmbrac cum vreau eu;
• consum cafea în exces din nou;
• visez, practic în fiecare noapte;

etc.
      ... și chiar dacă sunt pentru ei o dementă, mă iubesc. Sunt sigură.

Neîncredere

Persoane de încredere? . . . Numai nu-n astă viață! . . . 

Prieteni adevărați? . . . Numai nu-n astă viață! . . . 

Adevăr? Dreptate? . . . Numai nu-n astă viață! . . 

Tu știi ce vrei?

     Ador într-un mod special oamenii care defapt au trăiți cîtiva ani, dar vorbesc de parcă-ar fi trăit o viață întreagă, oamenii care-ți dau sfaturi, greșind la fiecare inspirație și expirație, oamenii care încearcă să schimbe lumea, neîncepînd cu propria persoană, oamenii care nu știu ce vor de la viață, oamenii fără scopuri, țeluri, oamenii care trăiesc fără nici un tolc...

     NU afirm că eu știu exact ce vreau, nu afirm că eu sunt ferm convinsă în toate acțiunile mele, evident stau și eu la dubii cînd fac alegeri, meditez cînd sunt supusă unor confruntări cu exteriorul, dar cel puțin am niște scopuri. Merg prin viață, pentru a ajunge undeva. 

     Ar fi bine, bine de tot dacă fiecare din noi, ar oferi cîteva mintue în fiecare zi acestor întrebări, dacă am ști ce vrem, dacă am trăi cu un tolc. 

Decizii

      E duminică. O simplă duminică ca și multe altele. Ea urăște ziua aceasta din tot sufletul, pentru că de fiecare dată îi oferă o doză de singurătate enormă. Astăzi nu a fost la fel ca înnainte.
     Realizeză că e singură. Nu are nici un prieten, nici o prietenă. Pesimism total. Astăzi o dezgustă totul, patul gol care o așteaptă, nu o mai încălzește copilul pe care-l iubește la nebunie, oglinda pentru că se vede posomorîtă, mîhnită, leneșă, hainele pentru că o sufocă, ziua de mîine și multe altele. O irită din ce în ce mai mult faptul că-i oferă o zi din cele 7, și nici aia completă, dar c'est la vie, prietenii sunt cei mai importanți pentru el.
     Astăzi o salvează, vechea ei dependeță, Cafeaua. Totuși, înțelege că fără ea aceste ore ar fi o veșnicie. A consumat, după o pauză bunică toate rezervele tatălui. Acum se gîndește, că mîine va fi nevoită să-și cumpere o cutie nouă, pentru că în viitorul apropiat asta va fi sursa ei de energie. Dependeta!
     De mîine și-a promis o schimbare, a deschis ochii și a văzut că nu e totul așa cum credea. Nu mai acceptă să fie o marionetă pentru oameni, s-o folosească toți doar cînd au nevoie. Acum primește indiferență, deci evident va oferi indiferență. A descis să pună punct acestor nedreptăți.
     În pofida tuturor, iubește viața, nu regretă că ia fost oferită, ba din contra își propune s-o trăiască la maxim. Iubește riscul, deci o schimbare radicală, nu va fi pentru ea o tragedie, probabil o dezamăgire pentru ceilalți.
. . . hhhh, dar nimeni măcar nu-și imaginează de cîte dezamăgiri a avut ea parte. E puternică pentru ea, pentru familia ei.
    A luptat cu depresia de multe ori, și chiar ieri era cea care consola pe cineva, astăzi e ea în această situație, dar... a spus NU tristeței și tuturor gîndurilor tîmpite. Se maturizează.
 

Deja-și intră-n drepturi...

 . . . vine vara. O simt. Cu toate că e începutul lui mai, ea deja-și întră-n drepturi. O aștept, pentru că fierbe în mine o dorință diabolică de a mă distra, de a uita de toată oboseala și problemele.
       Piesele astea chiar îmi aduc vara. Sosec 3 luni, pe care suntem obligați să le facem de neuitat. Vreau vară, libertate, veselie. Avem o viață și trebuie să știm s-o trăim la maximum.
 Lasă stresul, agitația și toate grijile, pregătește-te pentru vară! 

Succese tuturor studenților, pe care-i așteaptă o perioadă greluță, dar pînă la urmă trece și sesiunea și examenele, totul trece, totul se rezolvă. Capul sus. 

Viața e frumoasă! Trăiește-ți clipa!