Felicitările mele!!!

La Mulți Ani Draga Mea!
La ai tăi 20 de ani am reușit să-ți doresc de toate)
să te ud din cap pînă în picioare cu șampanie)
să te fac să dansezi pe scaun pentru a fi cu un cap mai sus decît toți în cel mai direct sens)
să strigi de fericire
să-ți cînt Voltaj - 20 ani
să mă abțin cu greu să nu te bag cu capul în torta minunată pe care am făcut-o împreună cîteva ore)
să dansez cu tine pînă nu s-a închis muzica)
să facem pozeeeeee)
să stau alături de tine în capul mesei)
să dorm 4 ore și să fiu în formă altele 17-18)
am reușit să-ți fiu alături așa cum ți-am promis. ♥
Sănătate, fericire și noroc. Cît mai multe succese și realizări frumoase. Să fii cuminte și cu minte)
Te pupăcesc dulce scumpa mea Valeruță ♥
p.s. ferice de cei care dorm repede ca mine că sunt așa chestii minune ca energizantele) fără ele probabil nu le-aș fi reușit pe toate)

A fost prea frumos

A fost prea frumos...
Mîncată în tot sensul cuvîntului de țînțari, cu un picior bandajat, cu o mînă „просто космос” și niște dureri teribile de spate, în miez de noapte, decide să mai scrie cîte ceva. Multe idei, zilnic, dar... o apasă lenea rău de tot.
     O primă declarație ar fi pentru persoanele dragi, cititorii fideli, care de zeci de ori au întrebat-o „De ce nu scrii o carte?”. După o constatare destul de simplă și fermă pe care astăzi a auzit-o, la sigur nu va scrie nici o carte.
     Recunoște că nu are acei 90-60-90, nu are înălțimea aia la fel de perfectă, nu are buzele Jolie și nici ochii M. Fox, totuși ca și orice om are unele sentimente, atitudini, priviri, care nu țin de exterior. Regretă nespus de mult, că în tendința de a demonstra acestea, nu e auzită și nici văzută, dar... apare și aici un „dar”. Speră ca trecerea timpului va reuși să-ți deschidă ochii.
Motive? Motivele pe care nu le poți spune! Probabil, o simplă frază, cu ajutorul căreia a lăsat în umbră atîtea...
Tu, pur și simplu nu-ți imaginezi.
     Astăzi, se simte obosită. Obosită mai mult ca oricînd. Nu se merită! Da, adevărat. De atîtea ori i-a fost explicat, dar ca o copilă naivă continua să spere.
     Își propune ca începînd de mîine să facă acea pauză, mult planificată și mult prea necesară. Nu e pregătită, dar o să reușească, pentru că fiecare eșec poartă în spatele său un mare succes.
șii.... unicul fapt care-i readuce zîmbetul pe față, e decizia categorică de a-și face un vis să devină realitate, în curînd!

A nu renunța

Răsfățatul copil, astăzi nu mai primește tot ce dorește. 

Nu e o ambiție sau un moft. E o dorință care în încercarea de a fi sufocată, ea prinde aripi. 

Timpul trece atît de repede și nu reușește decît să facă obsesie pentru această dorință.

Probabil, merită să mai încerce. Ar vrea să dea cărțile pe față, dar nu ar fi atît de captivant acest joc. 

Mîine e o nouă zi. Nu renunță la scopurile sale. Eșec sau nu, dezamăgire sau nu, merge pînă la capăt. 

...oricum e copilul alintat care știe că în acestă luptă e un singur învingător, și acela sunt eu. 

Începuturi

Mie îmi plac începuturile. Ele au ceva special. Presupun avînt, speranță, neștiință.
Începuturile sunt deosebite datorită entuziasmului ce-l emană.
Ce poate fi mai plăcut decît un început de zi, imbibat cu un pătrunzător miros de cafea?
Fiecare dimineață e un nou început... și pentru fiecare din noi este diferit.
Unii se grăbesc la serviciu, alții dorm pînă tîrziu, unii sunt nerăbdatori să-și revadă persoana dragă, alții se consolează cu singurătatea, pentru unii dimineața e un nou început, pentru alții o monotonă scurgere de timp..
Îmi este dor de acele dimineți care-mi ofereau un început.
E deja iulie. O nouă motivație pentru o ultimă încercare.