luni, 24 decembrie 2012

La Mulți Ani?


     Abordare
     În vremuri așezate apropierea sărbătorilor aducea cu sine o rarefiere a timpului, o încetinire a trepidației zilnice, mergînd pînă la suspendare. Sărbătoarea e odihnă, anticipare a împărăției cerești despre care apostolul Pavel spunea că înseamnă bucurie și pace.
     Cei care trăim astăzi e răsturnarea raportului tradițional. Sărbătorile alunecă spre agitație și nevroză. Odihna devine o corvoadă. „Petrecerea” capătă dinamica spasmotică a unui istovitor carnaval.
     În fiecare an avem sentimantul că sărbătorile în loc să suspende timpul tind din ce în ce mai apăsat să îl accelereze.
     Alături de această euforie a „trebăluelii” intră în joc patima insomniacă achizitivă.
     Să faci în aceste zile o vizită la piața centrală e o expreriență inițiatică. Deaspura întregii lumi se înalță o grimasă de bazar, o nebuloasă pestriță, un frison comatos. Înghesuiala are proporțiile unui exod apocaliptic. Cărnuri sanguinolente, pești agonizanți, icoane kitsh, vînzători clandestini, muzici băloase, chiote obsecene, scuipături, noroi, totul amestecat cu totul, într-o rătăcire generală. Criză? Poate. Doar o criză barocă: ambundență ambalată în neliniște, fast sărăcăcios.
     Sărbătorile au devenit un mod de a risipi cerul.
     La Mulți Ani?
   

joi, 20 decembrie 2012

     După o pauză bunică, de aproximativ o lună, fără cîteva zile, am găsit timp și pentru blogul meu. Da, da, sunt nespun de mulțumită, că numărul cititorilor mei e în continuă creștere.
Am mai multe motive pentru care m-am decis să scriu astăzi:
* În curînd e 12, deci, 21 decembrie, ziua de naștere a unei persoane importante pentru mine;
* În curînd e 12, deci, 21 decembrie, așa-planificatul sfîrșit al lumii și aș vrea și eu să fac publică părerea mea referitor la acest subiect;
* Sunt înebunită de un copil care zilnic, imi reamintește că trebuie să postez ceva, ahh da, în curînd și copilul va crește... și nu va mai fi copil;
și în final, evident că nu am somn la această oră.
     Sunt extrem de obosită. Mîine e ultima zi de ore, apoi mă așteptă un singur examen la început de săptămînă șii Odihnaaaaa, bine meritată.
     Nu am planuri mari pentru această vacanță, sincer vorbind, chiar nu am nici un plan. Sper că totul va veni de la sine.
     În primul rînd vreau să-mi felicit acea persoană importantă. Îi doresc multă multă multă sănătate, fericire și noroc, să fie mereu iubită, resprectată și prețuită! Mii de pupici! :*
Și-acum despre cel mai discutat subiect în ultima perioadă, ziua de 21 decembrie 2012. Mdaaa... nici nuștiu de unde să-ncep. Tot respectul meu pentru savanți, pentru oamenii de știință, pentru cercetători, sunt oameni deosebiți, cu capacități extraordinare, ce au oferit și oferă omenirii ceva inedit. Totuși, cu tot respectul meu, personal, am ignorat de la bun început aceste constatări, despre așa-zisul sfîrșit al lumii.
     Nu pot înțelege totuși, da asta e și menirea acestor oameni, să cerceteze și să ofere lumii ipoteze, constatări create pe baza unor studii și cercetări, dar acestea nu sunt totalmente sigure, și în pofida la toate, noi oamenii așteptăm, ceva deosebit din partea naturii, a cosmosului, așteptăm ca un oarecare fenomen să ne bulverseze destinul nostru. Suntem atît de naivi! Suntem atît de orbi încît nu observăm că acest sfîrșit al nostru a început deja, pentru că degradăm cu o viteză accelerată, pentru că am ajuns la momentele critice cînd: copii își omoară părinții, cînd zilnic în lume se fac sute, poate mii de avorturi, cînd am uitat de limite și obigații, cînd fetele, viitoarele mame, fumeaza, se droghează și consumă alcool, doar pentru că e la modă, cînd învățămîntul și cultura sunt lăsate în umbră, cînd ne mituim chiar și aerul pe care-l respirăm, cînd suntem gata să ne vindem chiar și sufletele pentru bani.... Acest șir ar putea conteni la nesfîrșit pentru că omul a uitat de menirea pentru care a fost creat pe acest pămînt. Dezamăgitor, dar real.
     Promit să revin cu noi postări, în timpul apropiat. 
Noapte bună tuturor.
Wimin, sper că te-am prins cu suflet (L)