La Mulți Ani?

     Abordare

     În vremuri așezate apropierea sărbătorilor aducea cu sine o rarefiere a timpului, o încetinire a trepidației zilnice, mergînd pînă la suspendare. Sărbătoarea e odihnă, anticipare a împărăției cerești despre care apostolul Pavel spunea că înseamnă bucurie și pace.
     Cei care trăim astăzi e răsturnarea raportului tradițional. Sărbătorile alunecă spre agitație și nevroză. Odihna devine o corvoadă. „Petrecerea” capătă dinamica spasmotică a unui istovitor carnaval.
     În fiecare an avem sentimantul că sărbătorile în loc să suspende timpul tind din ce în ce mai apăsat să îl accelereze.
     Alături de această euforie a „trebăluelii” intră în joc patima insomniacă achizitivă.
     Să faci în aceste zile o vizită la piața centrală e o expreriență inițiatică. Deaspura întregii lumi se înalță o grimasă de bazar, o nebuloasă pestriță, un frison comatos. Înghesuiala are proporțiile unui exod apocaliptic. Cărnuri sanguinolente, pești agonizanți, icoane kitsh, vînzători clandestini, muzici băloase, chiote obsecene, scuipături, noroi, totul amestecat cu totul, într-o rătăcire generală. Criză? Poate. Doar o criză barocă: ambundență ambalată în neliniște, fast sărăcăcios.
     Sărbătorile au devenit un mod de a risipi cerul.
     La Mulți Ani?