Timpu se schimbă. Trebuie să ne schimbăm și noi cu dînsul. Eugen Lovinescu
Știi, omul odată ce ascensionează în timp devine mai matur, mai înțelept, mai independent, își culege o groază de responsabilități, devine tot mai indiferent de părerile celor din jur și mai atent la sfaturile celor mai în vîrstă decît el.Nu vreau să vorbesc despre timp, sau schimbările ce au loc în timp, dar anume despre acel punct culminant cu care încep aceste schimbări. Voi vorbi, evident, despre perioada adolescenții, cea în care mă aflu și eu, cea pe care o perecep puțin mai diferit decît cei de vîrsta mea.
Detașarea de gașcă, de prietenii mulți, de distracțiile non-stop are loc anume atunci cînd în viața ta, apare o persoană mai deosebită. Așa a fost și în cazul meu.
Apariția acestei persoane nemaipomenite în viața mea, a fost cauza unui șir imens de schimbări. Într-o perioadă mult prea scurtă, am avut parte de transformări uluitoare, care au schimbat radical tot ce era pînă atunci. Am căpătat încredere în mine, am început să privesc lucrurile alfel și toate astea datorită lui, prietenului meu.
Astăzi nu simt lipsă de nimic. Pătrează în el cel mai bun prieten, cel mai bun sfătuitor, cel mai bun ascultător al meu. Probabil, faptul că l-am acceptat în viața mea la început ca pe un prieten, mi l-a adus mai aproape de suflet.
Nu pot să spun că nu am nevoie de prieteni, pur și simplu odată cu apariția acestui omuleț totul a căpătat o altă culoare. Din invidie, răutate, gelozie, fățărnicie, descoperi și celelalte fețe ale așa-zișilor prieteni, vezi oamenii din alt unghi, îi vezi cu două perechi de ochi.
Cazul meu e unul aparte. Prietenii lui au devenit și prietenii mei, destul de simplu. Nu mă deranjează nici pe o clipă că sunt înconjurată doar de băieți. Mă conving în plus că prietenia lor se deosebește de cea fetelor, e una mai trainică, mai sigură, mai sinceră, fără invidie, bîrfe și tot felul de prostii. Mă simt destul de bine alături de ei, desigur pentru că mereu îl am alături. Nu am renunțat la fetele mele, mă distrez cu ele, discut cu ele, dar cea mai mare parte a timpului totuși o petrec cu cel mai bun prieten al meu.
Chiar adineaori vorbeam cu unul din prietenii noștri, el afirmînd că ”Fetele nu mai sunt acele prietene odată ce acordă atenție unui băiat, odată ce-și contruiesc o relație cu acest băiat.” Nu l-am contrazis, dar mi-am exprimat și eu părerea pe seama acestui fapt, iar el a fost deacord că ”După părerea mea, o fată ar trebui să renunțe nu în totalitate, dar parțial la prietenele sale pentru el. E mult mai acceptabil atunci cînd domnișoara se află în compania prietenului ei și a prietenilor săi, decît atunci cînd un băiat alături de prietena sa e înconjurat de alte domnișoare. Spun asta nu doar din plăcerea ochiului și a faptului că așa e firesc, dar și pentru că deobicei, fetele dau dovadă de lașitate și într-un final nici nu știi la ce să te aștepți de la cele mai bune prietene. Deci, ar fi mai bine ca singure să ne protejăm relațiile.”
E o chestie ce-i privește pe fiecare-n parte. Eu mi-am expus părerea.
Nu mă interesează invidia, sau plăcerea cu care mă priviți, cu care ne priviți.
Eu vreau să-i mulțumesc celui care e alături de mine mereu, la bine și la greu, atunci cînd am dreptate și atunci cînd sunt vinovată. E un prieten adevărat, și-aș regreta enorm dacă l-aș pierde. Am visat mereu la un aproape unic și deosebit și sunt extrem de fericită c-am primit ce-am vrut.
Am nevoie doar de Tine, de apropierea ta, de respirația ta.
Bun sau rău - E al MEU! ♥
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu