Liniște

Aproximativ o săptămînă în urmă, simțeam o lipsă apăsătoare de liniște, de somn, de odihnă.
Chiar dacă de 10 zile, nu stau nici o clipă pe loc, în fiecare seară ies din casă, astăzi, duminică, deja mă plictisesc. Da, recunosc, e o stare tipică duminicilor, cînd stau acasă și simt că înnebunesc.
Astăzi e prea multă liniște.
Mă atacă.
Îmi distruge timpanele, încet, încet, încît am impresia că sunt o nebună.
Mă gîndesc că, acuș începe din nou rutina, învălmașeala, stresul, dar mă liniștește faptul că, mai avem aproximativ o lună din acest an de studii.
Recunosc că, în aceasta micro-mini vacanță, am simțit lipsa colegiului, defapt, lipsa colegilor și momentelor demente petrecute zi de zi. Suntem buni-nebuni, și zic asta cu mîndrie.
Sosește o perioadă greluță, examene, teze, practică, in fine, încerc să fiu calmă. Vor trece toate.
Acum, vreau să evadez din această liniște, dar . .  în pofida faptului că e deja trecut de ora 17:00 eu nu am nici un plan. Da, care le făcusem s-au spulberat, însă . . cest la vie.
Am muncit binișor cîteva zile și astăzi chiar nu am puteri să o mai ajut pe mama, cu toate că nu am dormit nici astăzi toată ziua.
Știu, devin plictisitoare cu astfel de postări, dar mă doboară lenea.
Sunt în pană de idei. Nu mă mai îmbrățișează acea fantezie, astăzi cel puțin.
Cu toate că recunosc, uneori am idei trăsnite, dar din nou mi-e lene să le înșir undeva.
Deci, totuși o să plec undeva, pentru că deja sunt amenințată ”E seară și TU tot în pijama ești.”

Scuzați-mă, 

acum sunt leneșă. 

Bucurați-vă de 

acest timp frumos.

Vă pup! 

Paa.