S-a stins

. . . şi dacă totuşi v-am dorit un început de săptămînă reuşit, la mine nu e prea strălucit.
   Fie, am avut o teză greluţă, dar nu mă plîng, pentru că aceste probleme sunt mult prea inferioare, evenimentelor ce-au loc. M-a îngrozit de dimineaţă vestea: "Cică, s-a sinucis pentru că avea restanţe. Mama acuză colegiul de sinuciderea fetei. S-a spînzurat acasă. Tatăl îi murise, de cînd era copil, trăia doar cu mama. Aveau o situaţie grea financiară în familie, din cauza aceasta apăreau divergenţe între mamă şi copil." Asta a fost tot ce am auzit dimineaţă. O veste care ne-a lăsat mască. Nu ştiam detalii, dar totuşi, fiecare, involuntar se gîndea la aceasta. Critici, analize, concluzii din partea elevilor, profesorilor.
. . . şi totuşi nu pot înţelege aceşti oameni, care-şi pun capăt zilelor. Sunt prea puternici, facînd asta sau . . . n-au tărie de caracter cîtuşi de puţin. Am repetat astăzi de nenumărate ori faptul că sunt persoane care luptă pentru a trăi, care-ar da orice să mai TRĂIASCĂ, dar alţii renunţă atît de repede, atît de uşor. Îngrozitor, era anul 3 la colegiu, avea toată viaţa înnainte. S-a stins. Atît de cutremurător. Doliu. Îndiferent, au cunoscut-o sau nu, doare. Atît de tînără. . .