Frîntură de moment

   E-o periodă în care se simte în plus oriunde, în special în locurile unde poate chiar mai ieri era totul. Viața se schimbă, viața o schimbă. S-a maturizat deja și-nțelege multe lucruri, dar o domină mici banalități pe care realizează că nicioadă nu le va percepe. Chiar dacă copilul din ea refuză să crească, realitatea îl ucide, treptat, lin, ca ea să-mbibe toată durerea posibilă . . .  și-n pofida tuturor, ea nu regretă nimic . . .
   Acum se simte vinovată doar în fața mamei. Mama, e cea care acum,  e alături, în tot sensul cuvîntului. Mama e cea care-i vorbește, care-o mîngîie și care-i dă putere pentru clipele ce vor urma.

   Nu știe unde au început toate și nu știe cînd se vor termina toate. De fapt, nici nu mai vrea să știe. Astăzi înțelege că unica metodă de a supravețui mîine este împregnarea pînă-n adîncul inimii cu indiferență și speranța în clipa ce vine.
   O doare, dar va trece și peste asta, pentru că are înnainte o viață de trăit. Însă. . . lava acestui vulcan, după izbucnire, va nimici tot în fața sa. Nu e o promisiune sau o avertizare a ei, e un țel pentru viitor. 

   P.S. Dăruiește căldură și iubire celor care crezi că merită, dar nu fi sigur de reciprocitatea acestora. 

Viața este ceva ce toți ar trebui să încerce măcar o dată.  H. J. Tillman