Plăcere de durere

Știi ce e cel mai paradoxal?
Cu cît mai mult oferi, cu atît mai puțin primești,
cu cît mai mult iubești, cu atît mai puțin ești iubit,
cu cît mai mult te oferi, cu atît mai puțin ești prețuit
Și invers,
cu cît mai mult suferi, cu atît mai puțin ești fericit,
cu cît mai mult simți, cu atît mai puțin gîndești,
cu cît mai mult înțelegi, cu atît mai puțin trăiești
Dorul e o patimă de năzuire, e o plăcere de durere.
Durerea se anulează dacă dorul atinge gradul de sațietate,
împlinire, atunci se transformă în plăcere.
În unele cazuri, probabil, dorul  e veșnic.
Prostesc dor, tîmpit dor.
Dor de ce a fost și nu va mai fi Niciodată.
Cel mai catastrofal e faptul că nu poți da uitării...
Și cînd ți-e oferit divinul, tu savurezi profanul/lumescul.
Urît și rău ai fost și vei rămîne!
Tot ce trebuie să reții e că, Nu merită!