În miez de noapte, strivită de oboseală și învăluită de o dezamăgire ușoară, am decis să-mi mai micșorez somnul...
A venit vara, iar eu... nu simt acea plăcere, satisfacție, acel miros de vară, acea mulțumire de finisare a sesiunii cu Bine, totul merge de-a-ndoaselea...
Veșnica problemă a oamenilor... să ne consumăm pe ceea/pentru cei care nu merită. Îmi este dor de liniște.
Astăzi, nu mai am nimic, decît un pat ce așteaptă a fi deșternut și cîteva ore de somn.
Mîine, o să-mi ofere din nou alături familia, unicile persoane care merită sinceritate, dăruire de sine, dragoste și respect.
Îmi lipsesc mult unele persoane, îmi lipsește atenția unora, îmi lipsește înțelegerea altora...
Într-un final, eu nu mă plîng, eu nu vreau să fiu compătimită, eu vreau să fiu înțeleasă.
Nu vă consumați pentru cei care nu vă merită, nu vă doresc, nu vă acceptă... cu toate că ăsta e paradoxul vieții. Deschide ochii, omule!
În mine totuși mai trăiește speranța... unei zile mai reușite, unei reveniri acasă a persoanei dragi, unei vieți veșnice a părinților mei, unei apropieri, unei priviri, unei înțelegeri...
Dor...
Somn dulce!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu