Zilele astea am impresia că respir doar noroi și franceză, iar cel mai mult îmi urăsc cizmele care mereu, mereu trebuie curățate.
     Mîine, am o zi super grea, pe care trebuie să reușesc s-o trec cu brio, în pofida febrei și a durerilor teribile ce mă chinuie.
     Am avut o săptămînă tensionantă, momente de delir, vise în franceză și tot felul de chestii minore.
     Acum, nu reușesc să scriu prea multe, pentru că sunt condamnată, din nou la ore întregi de franceză.
     Promit, în curînd să postez și să mă delectez cu toate impresiile și emoțiile cu care mă lupt zilnic.
     E o perioadă obositoare, am nevoie de odihnă, liniște și căldură, și daa... sunt sigură, le voi primi pe toate într-un final, drept cel mai scump și rîvnit trofeu.
     Știu că voi reuși, știu că voi demonstra că merit, știu că totul va fi bine, pentru că îmi doresc asta cu adevărat.