.."Era trecut de miezul nopții, cînd stătea pe pat, sub cearșaful  fără culoare, care tăcea, alături simțea respirația unei persoane, pe care o iubea enorm. Lacrimile curgeau involuntar, se simțea oribil. I se părea că unica ei șansă, este să dispară, să plece, să uite tot, să înceapă o viață nouă. Și, ca de fiecare dată cînd încercă să ia o decizie mai importantă, să facă o schimbare radicală, Moș'Ene o răpea, se cufunda adînc, profund in vis. Adormise asemeni unui copil orfan, cu ochii inlăcrimați... "

   Și dacă, toți preferă să scrie despre fericire, eu o să scriu despre Nefericire, ea tot face parte din viața noatră și nu trebuie neglijată. Privesc deja, cu alți ochi oamenii care suferă și încearcă să creeze o așa-zisă Fericire, care cu adevărat, la moment e prea departe de ei. Și în același timp, văd din alt unghi, oamenii care caută mila celor din jur, prefăcîndu-se atît de neajutorați, atît de firavi.. ”..pff... sensibilitate bolnăvicioasă, mă dezgustă uneori.” 

”Fericirea sau nefericirea oamenilor este in mare parte opera lor.” John Locke  

   Nefiricirea este starea poetică prin excelență. Nefericirea este cancerul trupului şi nebunia minţii. Nefericirea – "n" variante de fericire. A fi nefericit, înseamnă ceva, prin simplu fapt, că ești, că trăiești, că respri. Ades mă întreb: ”Cum ar fi viața alcătuită doar din clipe impregnate cu fericire?” E prea monoton, să trăiești pe aceeași notă. Lucrurile mereu trebuie de privit pozitiv, cît de tragice și oribile, dureroase și crude nu ar fi ele. Cînd sunteți nefeiciți. gîndiți-vă la cei mai nefericiți ca voi; rețeta nu dă greș.   Fii tare, în orice situație, îmfruntă lacrima cu un zîmbet, privește cealaltă parte a paharului, și vei întelege ca viața e frumoasă. Da, cu adevarăt, ea este frumoasă, și nu merită învinuită, pentru că noi nu știm cum să o trăim.

Nefericirea este o avertizare de a merge mai departe, nu de a sta jos.” George Bernard Shaw