Scumpul meu blog,

       îmi cer mii de scuze pentru atitudinea mea. Sunt conştiientă de ceea ce-am făcut, de felul cum am procedat. Regret enorm că anume tu ai devenit victima neatenţiei şi indiferenţei mele, dar eram sigură că o să mă aştepţi în tăcere.
       Mă bucură enorm faptul că, astăzi am exact o lună şi 2 zile de cînd nu mi-am vizitiat scumpul meu blog, iar numărul vizitatorilor e în continuă creştere. Sunt mai mult decît fericită.
       Îmi pare rău, că nu mi-am rezervat timp şi pentru tine, am ştiut să-l irosesc:

• pe pesoane care nu merită,
• pe rutină şi probleme,
• pe trăiri şi sentimente false,
• pe iluzii,
• pe speranţe spulberate,
• pe clipele de nefacere de nimic,
• pe zilele de duminică în care îmi fac orele de dimineaţă pînă seara,
• pe umbre false,
• pe clipele fără sens. . . 

       Promit, că o să încerc să-mi repar această greşeală. Promit. Acum, sunt frîntă de oboseală şi visez doar la pătucul meu, care mă aşteaptă.

 Somn dulce tuturor!