Dementă

     Sunt o dementă, o nebună. Nu e chestia în niște probleme psihologice, cauza sunt dependențele ce mă chinuie zilnic, oamenii ce mă înconjoară, nedreptățile și sentimentele pe care le trăiesc clipă de clipă.
 
   Mă cred dementă pentru că:

• sunt înnebunită de tatuje; 
• zîmbesc colorat;
• mă bucur de cele mai banale lucruri;
• sunt obsedată de el;
• mă enervez și-i enervez;
• iubesc ca un copil;
• am idei trăsnite;
• urăsc filmul ”Titanic”));
• îmi schimb părerile de zeci de ori pe zi;
• îi numesc ”buhniți”));
• sunt o perversă;
• spun tot ce cred;
• țip, uneori chiar fără motiv;
• sunt prea sensibilă, cînd ar trebui să mă ridic, să rup, să bat și să clac în picioare;
• îmi place să fiu deosebită;
• mă îmbrac cum vreau eu;
• consum cafea în exces din nou;
• visez, practic în fiecare noapte;

etc.
      ... și chiar dacă sunt pentru ei o dementă, mă iubesc. Sunt sigură.