Letter . .

                                              Dear friend,

     regret că datorită circumstanţelor create nu mai comunicăm atît de des, nu ne mai vedem deloc, dar sper că printr-o modalitate (nuştiu care) vei citi acest mesaj.

     Îmi displace faptul că, ajung să-ţi spun aceste lucruri, anume din aşa motiv. Sunt de neuitat momentele alături de tine, e de neuitat Copilăria. Avem ambele o valiză enormă, plină cu amintiri, sunt sigură.
     Nu am fapte, vorbe, dovezi ca să demontrez unele lucruri, care m-au determinat să-ţi scriu acum, dar ştiu că ceva totuşi este la mijloc. Nimeni nu va înţelege despre ce scriu eu acum, doar Tu. Nu am curajul să-ţi vorbesc despre asta, de aia am preferat să scriu. Ştii prea bine că am alături o persoană la care ţin enorm, care pe parcurs a devenit totul pentru mine, ştii prea bine că nu aş înlocui-o cu nimic şi nimeni în această viaţă, ştii prea bine că vorbesc mult, de toate, cu toţi, ştii prea bine că am o mulţime de prieteni, ştii prea bine că-mi este doar un simplu prieten, ştii prea bine că nu ai motive să fii geloasă, ştii prea bine că mă plictisesc repede şi plec, ştii prea bine că dacă trebuie plec şi nu mă mai întorc, ştii prea bine că pot ceda cînd trebuie, atunci, chiar nu înţeleg motivul? Care e totuşi cauza? Cauza unor acţiuni nu prea bine definite, dar care totuşi le realizez, care ies la suprafaţă într-o oarecare măsură.
     Aş vrea să ştii, că nu există încă persoană, care ar putea prin prezenţa sa în viaţa mea/ta să schimbe trecutul Nostru. Pentru mine mereu ai fost şi eşti ca o soră. Chiar atît de multe se pot schimba, prin prezenţe, atitudini, acţiuni, fapte, persoane vag definite? Eu totuşi încerc să leg un capăt cu altul şi nu-mi reuşeşte. Poate aceste capete nici nu trebuie să fie legate, poate sunt capele diferitor şireturi, diferitor destine, diferitor oameni, diferitor sentimente?
     Aş vrea să citeşti printre rînduri şi să înţelegi ce-am vrut să-ţi spun, cu adevărat.

Mi-e dor. My sister, my dear friend! ♥