Dar, nu e suficient doar atit. Despre dragoste sau iubire se pot zice scrie romane, se pot crea eternitati, se pot omori clipe, se pot naste sperante. Iubirea nu se poate defini in mod satisfacator pentru toti intr-o singura formula, pentru ca fiecare, datorita complexitatii universului sau launtric, iubeste altfel. Este un sentiment pur, divin, nevinovat. Iubirea este o lectie de viata, ce construieste involuntar concluzii. Unele din ele ar fi:
- Cind iubesti pe cineva, iubesti cu totul.
- Iubirea este echilibrul dintre armonie si fericire.
- O sursa inevitabila a iubirii este dorul, el face parte din existenta noastra.
- Dragostea, la fel ca fericirea, vine cind te astepti, cel mai putin.
- Cind iubesti, iar persoana nu iti apartine, cind nu este creata pentru tine, cind nu este destinata pentru a deveni a doua jumatate a ta, suferi, insa aceasta e soarta omului.
- Cit timp iubesti, ierti.
- Suntem iubiti numai in masura in care cu adevarat o meritam.
- Prefer sa spun mai des iubire, dar nu dragoste. Imi place mai mult asa.
Iubirea fara tandrete e pasarea fara aripi, e ziua fara lumina, e monotonie, e un tablou fara nuante. Iar noi, avem timp pentru toate, nu e timp doar pentru putina tandrete. Cind sa facem si asta - murim.
Noi nu suntem capabili, ca sa facem pe cineva sa ne iubeasca, tot ceea ce putem face, este, sa fim o persoana iubita. Iubeste, miine poate fi tirziu. Daruieste sentimente, sunt cele mai suplimbe si perfecte cadouri pentru persoanele la care cu adevarat tii. Iubeste, pentru a fi iubit!